DECIZIE nr. 156 din 17 aprilie 2003

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 357 din 26 mai 2003
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 35 13/03/1997 ART. 18
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 12
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 24
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 25
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 125
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 144
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 145
ActulREFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 2
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968 ART. 385
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968 ART. 28
ActulREFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 1275 08/10/2009
ActulREFERIT DEDECIZIE 206 04/05/2004
ActulREFERIT DEDECIZIE 267 22/06/2004
ActulREFERIT DEDECIZIE 460 28/10/2004
ActulREFERIT DEDECIZIE 457 28/10/2004
ActulREFERIT DEDECIZIE 553 16/12/2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitru Octavian Rădulescu în Dosarul nr. 582/2002 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează asupra cererii formulate de apărătorul autorului excepţiei, pentru acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere imposibilitatea de prezentare din motive medicale.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordării unui nou termen de judecată.Deliberând, Curtea respinge cererea formulată.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondata, arătând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 17 decembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 582/2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Octavian Rădulescu, inculpat în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, deoarece judecarea infracţiunilor de care sunt acuzati notarii publici direct de curţile de apel creează o situaţie discriminatorie între notarii publici, pe de o parte, şi ceilalţi liber-profesionisti ori funcţionari publici, pe de altă parte, şi îi priveaza de triplul grad de jurisdicţie. Se mai arata ca în acest mod se încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală este nefondata. Se arata ca instituirea regulilor de desfăşurare a procesului este de competenţa legiuitorului, conform art. 125 alin. (3) din Constituţie. Ca urmare, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, fără a fi încălcat accesul liber la justiţie, care nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Cu privire la căile de atac şi la invocarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se arata ca prin Protocolul nr. 7 adiţional la convenţie s-a prevăzut la art. 2 dublul grad de jurisdicţie în materie penală, ceea ce legea română prevede.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale, potrivit căreia nu este contrară principiului egalităţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, cat timp ele asigura egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. De asemenea, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege. Pe de altă parte, necesitatea stabilirii de competente speciale în raport cu calitatea unor categorii de persoane este un principiu unanim admis. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a convenţiei, Guvernul arata ca dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la convenţie, referitoare la dreptul la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală. În fine, se arata ca neprevederea caii de atac a apelului nu înseamnă că nu sunt garantate drepturile procesuale, deoarece, potrivit art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385^9, iar instanţa este obligată sa examineze cauza sub toate aspectele.Avocatul Poporului apreciază ca textul de lege criticat este constituţional. În acest sens se arata ca dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală nu sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât situaţia juridică a notarilor publici este diferita de a celorlalte categorii de liber-profesionisti ori funcţionari publici. Actele îndeplinite de ei sunt de autoritate publică şi au forta probanta prevăzută de lege, ceea ce a determinat legiuitorul să-i alăture magistraţilor, atribuind curţilor de apel competenţa judecării infracţiunilor săvârşite de notarii publici. Dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece acest concept nu presupune, în mod necesar, existenta mai multor grade de jurisdicţie şi a mai multor cai de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, nici posibilitatea exercitării acestora de către toate părţile din proces. De altfel, art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la convenţie prevede dreptul la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală, ceea ce dispoziţiile legale criticate respecta pe deplin. De asemenea, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar potrivit art. 128 din Constituţie, părţile pot exercita căile de atac în condiţiile legii, astfel încât nu se poate vorbi de încălcarea prevederilor Convenţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, care prevăd ca sunt de competenţa de judecată în prima instanţa a curţii de apel "infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, precum şi de notarii publici".Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale menţionate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi în faţa legii şi a autorităţilor publice, şi ale art. 1 alin. (3), referitoare la România ca stat de drept în care dreptatea este valoarea suprema şi garantată. De asemenea, aceleaşi dispoziţii sunt considerate contrare prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală nu contravin nici uneia dintre prevederile constituţionale invocate. Stabilirea competentei, inclusiv a celei după calitatea persoanei, este atributul exclusiv al legiuitorului [art. 125 alin. (3) din Constituţie]. Aceeaşi competenţa exclusiva revine legiuitorului şi în stabilirea şi reglementarea utilizării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. Faptul că nu se poate folosi, în cauza, calea de atac a apelului nu afectează drepturile procesuale ale inculpatului, având în vedere dispoziţiile art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, care prevăd ca recursul, în acest caz, nu se limitează la motivele de casare enumerate în art. 385^9 din Codul de procedură penală, iar instanţa este obligată sa examineze întreaga cauza sub toate aspectele.Dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală nu încalcă nici prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece dreptul la un proces echitabil nu înseamnă, în mod necesar, existenta mai multor grade de jurisdicţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitru Octavian Rădulescu în Dosarul nr. 582/2002 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x