DECIZIE nr. 156 din 10 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2007 pentru modificarea şi completarea Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2007 pentru modificarea şi completarea Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, excepţie ridicată de Municipiul Bucureşti, prin primarul general, în Dosarul nr. 9.350/3/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic Alecsandra Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind partea prefectul municipiului Bucureşti, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei, reiterând motivele prezentate în faţa instanţei de judecată pentru admiterea excepţiei, susţine, în esenţă, că actul normativ criticat încalcă prevederile art. 3 alin. (3) din Constituţie, deoarece acesta reglementează modul de organizare şi funcţionare a serviciilor de salubritate şi la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti, în timp ce această subdiviziune administrativ-teritorială nu se află printre cele enumerate în cuprinsul textului constituţional invocat, care se limitează la comune, oraşe şi judeţe. În plus, sunt încălcate şi prevederile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001. Ordonanţa criticată contravine şi dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Legea fundamentală, întrucât obiectul său de reglementare nu are natura unei veritabile situaţii extraordinare, iar motivele invocate de legiuitorul delegat în preambulul ordonanţei nu justifică urgenţa adoptării unui astfel de act normativ. În concluzie, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, sub aspectul criticilor raportate la dispoziţiile Legii nr. 215/2001. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 3 alin. (3) şi a art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, susţine că acestea nu sunt întemeiate, deoarece ordonanţa de urgenţă criticată respectă cerinţele impuse de aceste norme fundamentale, astfel cum rezultă şi din preambulul său.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 9.350/3/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2007 pentru modificarea şi completarea Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de municipiul Bucureşti, prin primarul general, într-o acţiune de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2007, prin aceea că disting sectoarele municipiului Bucureşti ca şi unităţi administrativ-teritoriale, cu atribuţii şi în domeniul emiterii de hotărâri pentru serviciul de salubrizare, contravin prevederilor art. 3 alin. (3) din Constituţie, precum şi unor norme legale cu forţă juridică superioară din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006. În acest sens, se arată că „este nelegal a se atribui drepturi sectoarelor municipiului Bucureşti (…), şi anume de a elabora şi a aproba strategiile locale cu privire la dezvoltarea şi funcţionarea serviciului de salubrizare, creându-se astfel un cadru juridic neunitar de organizare şi gestionare a acestui serviciu”.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2007 contravine şi prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, deoarece aceasta nu vizează, în realitate, o situaţie extraordinară, care să impună adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri a interesului public. Argumentele invocate în motivarea urgenţei, printre care şi contradicţiile dintre unele acte normative în vigoare, nu justifică pretinsul caracter de urgenţă, iar „instrumentul de motivare prezintă o serie de deficienţe în sensul că nu este prezentat impactul actual şi viitor al contradicţiilor, nu sunt evaluate consecinţele lipsei de reglementare prin ordonanţă, iar motivarea conţine greşeli în sensul că precizările de natură juridică şi organizatorică nu pot constitui situaţii extraordinare.”Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, actul normativ criticat fiind în concordanţă şi cu prevederile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2007 sunt constituţionale. Se arată că, potrivit art. 1 alin. (2) lit. h) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, sectoarele constituie subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor. Este atributul exclusiv al legiuitorului de a reglementa cadrul funcţional al serviciilor de salubritate şi modul de organizare şi funcţionare a acestora la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale şi a sectoarelor municipiului Bucureşti, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederile art. 3 alin. (3) din Constituţie, invocate, şi nici ale art. 115 alin. (4) şi (6) din aceasta, fiind respectate condiţiile referitoare la adoptarea unei ordonanţe de urgenţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2007 pentru modificarea şi completarea Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 1 octombrie 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 224/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 3 noiembrie 2008.În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile actului normativ criticat contravin prevederilor art. 3 alin. (3) din Constituţie, referitoare la organizarea administrativă a teritoriului României, precum şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) din aceasta, referitoare la condiţiile în care Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă, şi anume: numai în situaţii extraordinare, în care reglementarea nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acesteia şi de a nu afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, pentru cele ce se vor arăta în continuare.Art. 3 alin. (3) prima teză din Constituţie reglementează organizarea administrativă a teritoriului, prin delimitarea acestuia în unităţi administrativ-teritoriale – comune, oraşe şi judeţe -, iar în teza a doua sunt menţionate municipiile ca fiind unele oraşe declarate, în condiţiile legii, ca atare. Pe această linie, art. 121 alin. (3) din Legea fundamentală menţionează că autorităţile administraţiei publice – consiliile locale alese şi primarii aleşi în condiţiile legii – se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. o) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală se reglementează prin lege organică. Aceste norme constituţionale au fost dezvoltate în reglementările cuprinse în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Capitolul V din această lege reglementează „Administraţia publică a municipiului Bucureşti”, acesta fiind organizat în 6 subdiviziuni administrativteritoriale, numite sectoare. Totodată, art. 1 alin. (2) lit. h) din lege identifică subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor cu sectoarele municipiului Bucureşti sau alte subdiviziuni ale municipiilor, ale căror delimitare şi organizare se fac prin lege. Potrivit alin. (2) lit. d) şi e) ale aceluiaşi text legal, subdiviziunile administrative-teritoriale ale municipiilor îndeplinesc, prin autorităţile administraţiei publice, fie funcţii deliberative, prin consiliile locale, fie funcţii executive, prin primari.Curtea constată că, prin stabilirea obiectului de reglementare a actului normativ atacat "Serviciul public de salubrizare a localităţilor", înfiinţat şi organizat la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi al asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară având ca obiectiv serviciile de salubrizare, nu se înfrâng sub nicio formă dispoziţiile constituţionale ale art. 3 alin. (3) referitoare la organizarea teritoriului României, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2007, raportată la prevederile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, Curtea reţine că la adoptarea actului normativ criticat au fost respectate toate condiţiile specifice reglementării prin procedura delegării legislative a ordonanţelor de urgenţă. Mai mult, prin obiectul său de reglementare, aceasta nu afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu vizează măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică, astfel încât, potrivit criticii de neconstituţionalitate formulate, să fie nesocotite normele art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2007 pentru modificarea şi completarea Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, excepţie ridicată de municipiul Bucureşti, prin primarul general, în Dosarul nr. 9.350/3/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește