DECIZIE nr. 155 din 28 mai 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorGabriela Ghita – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, excepţie ridicată de Ştefan A. Badea în Dosarul nr. 105/2001 al Curţii Supreme de Justiţie constituite în complet format din 9 judecători într-o cauza având ca obiect acordarea la indemnizaţie a adaosului pentru vechime în magistratura.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 9 mai 2002 şi au fost consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 28 mai 2002.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 11 februarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 105/2001, Curtea Suprema de Justiţie constituită în complet format din 9 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, precum şi ale art. 42 şi art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, excepţie ridicată de Ştefan A. Badea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 sunt neconstituţionale pentru faptul ca prevăd acordarea la indemnizaţia de încadrare lunară a magistraţilor a unui adaos numai „în raport cu vechimea efectivă în funcţiile prevăzute la art. 42 şi art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992„, iar nu în raport cu vechimea în magistratura, astfel cum aceasta este definită la art. 44 din Legea nr. 92/1992, republicată. Considera ca, în realitate, legiuitorul a avut în vedere „vechimea în magistratura”, iar nu numai vechimea în anumite funcţii, fapt ce rezultă şi din formularea alin. (2) al art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, potrivit căreia „adaosul la indemnizaţia de încadrare prevăzut la alin. (1) se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în magistratura”. Având în vedere ca alin. (1) al art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 limitează acordarea adaosului la indemnizaţia de încadrare numai la categoriile de persoane care au îndeplinit anumite funcţii, excluzând alte categorii care au, conform legii, aceeaşi vechime în magistratura, instituie privilegii pentru unii şi discriminări pentru alţii, incalcand astfel principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Curtea Suprema de Justiţie – Completul format din 9 judecători considera ca sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru sesizarea Curţii Constituţionale şi apreciază ca „excepţia invocată este intemeiata, art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334 din 6 iulie 2001, fiind neconstitutional în raport de dispoziţiile art. 16 din Constituţia României”.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 este neîntemeiată. Pentru a ajunge la acest punct de vedere Guvernul apreciază ca dispoziţia legală criticata „nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât nu creează vreo discriminare între categorii de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Referitor la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, pe de o parte, autorul excepţiei nu a susţinut neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 42 şi ale art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicată, ci doar faptul ca art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 are în vedere vechimea efectivă în funcţiile prevăzute la acele texte de lege, iar nu vechimea în magistratura prevăzută la art. 44 din Legea nr. 92/1992, republicată. Pe de altă parte, atât autorul excepţiei, cat şi instanţa, în încheierea de sesizare se referă la art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, or aceasta ordonanţa nu are art. 5, ea este un act normativ modificator al Legii nr. 50/1996.În realitate, obiectul excepţiei, asupra căruia Curtea urmează a efectua controlul de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, şi aprobată şi modificată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001. Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 are următorul conţinut: „Magistraţii beneficiază de un adaos la indemnizaţia de încadrare lunară, în raport cu vechimea efectivă în funcţiile prevăzute la art. 42 şi art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, calculat în procente la indemnizaţia bruta de încadrare, după cum urmează:– de la 5 la 10 ani – 5%– de la 10 la 15 ani – 10%– de la 15 la 20 de ani – 15%– peste 20 de ani – 20%."Autorul excepţiei susţine ca aceasta reglementare legală contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cărora: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, pentru desprinderea adevăratului sens al textului art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în acord cu voinţa legiuitorului, exprimată prin aceste reglementări, sunt relevante şi dispoziţiile art. 5 alin. (2) din aceeaşi lege, conform cărora „adaosul la indemnizaţia de încadrare prevăzut la alin. (1) se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în magistratura”, precum şi dispoziţiile art. 42, art. 43 alin. 2 şi art. 44 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:– Art. 42: "Au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor judecătorii de la toate instanţele judecătoreşti, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum şi magistraţii-asistenţi ai Curţii Supreme de Justiţie.";– Art. 43 alin. 2: "Personalul de specialitate juridică de execuţie şi de conducere, inclusiv secretarul general şi adjunctii acestuia din Ministerul Justiţiei, precum şi personalul de instruire şi de conducere, de specialitate juridică, din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, indiferent de vechime, este asimilat magistraţilor pe durata îndeplinirii funcţiei. Prevederile prezentei legi referitoare la drepturile şi îndatoririle magistraţilor se aplică în mod corespunzător şi acestor magistraţi.";– Art. 44: "Constituie vechime în magistratura perioada în care o persoană a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în Ministerul Justiţiei, în Institutul Naţional al Magistraturii, judecător la Curtea Constituţională, judecător financiar ori procuror financiar la Curtea de Conturi, magistrat-asistent la Curtea Suprema de Justiţie, la Curtea Constituţională sau la Curtea de Conturi, funcţii de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat sau departamentale, în laboratoarele de expertize criminalistice, în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, funcţii didactice în învăţământul superior juridic, funcţia de ministru al justiţiei, secretar de stat ori de secretar general şi secretar general adjunct în Ministerul Justiţiei, funcţii de specialitate juridică în instituţia Avocatul Poporului, notar, avocat, jurisconsult sau consilier juridic. Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiţie constituie vechime în magistratura, în condiţiile prevăzute la art. 78 alin. 3.Timpul cat o persoană, licentiata în drept sau în drept economic-administrativ, este senator sau deputat, avocat al poporului, membru al Curţii de Conturi, personal de conducere ori de execuţie, de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Presedintiei Române, Guvernului, Consiliului Legislativ, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi, Curţii Constituţionale, Direcţiei juridice şi consulare din Ministerul Afacerilor Externe sau în cadrul altor organe ale administraţiei publice se considera vechime în magistratura."Curtea observa ca art. 42, art. 43 alin. 2 şi art. 44 din Legea nr. 92/1992 reglementează situaţii diferite. Astfel: a) art. 42 defineste calitatea de magistrat, respectiv funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească cei care fac parte din corpul magistraţilor; b) art. 43 alin. 2 prevede categoria de personal care este asimilat magistraţilor pe durata îndeplinirii anumitor funcţii determinate; c) art. 44 reglementează activităţile desfăşurate în anumite funcţii, care se considera vechime în magistratura, vechime ce se ia în considerare la încadrarea şi promovarea în diferite funcţii în cadrul magistraturii, inclusiv acordarea pensiei de serviciu.Acordarea adaosului la indemnizaţia de încadrare a magistraţilor numai în raport cu vechimea efectivă realizată în funcţii de judecător, procuror sau în alte funcţii asimilate acestora este o opţiune a legiuitorului, constituind o recompensa pentru fidelitatea faţă de aceste funcţii.Persoanele care au dobândit vechime într-o funcţie de magistrat şi în funcţii asimilate acesteia se afla într-o situaţie diferita faţă de cele care au realizat vechime în alte funcţii cu profil juridic. Perioadele de activitate exercitată în aceste funcţii constituie pentru acestea din urma vechime de cotizare utila la calcularea pensiei, dacă pensionarea intervine când acestea ocupa un post de magistrat sau un post asimilat acestei funcţii, precum şi la numirea şi promovarea în posturi de magistrat.Este adevărat ca alin. (2) al art. 5 din Legea nr. 50/1996 foloseşte, pentru determinarea datei de la care se acordă un anumit procent al adaosului la indemnizaţia de încadrare, sintagma îndeplinirii vechimii în magistratura, dar aceasta nu schimba sensul dispoziţiilor alin. (1) al aceluiaşi articol cu privire la categoriile de magistraţi beneficiari ai adaosului la indemnizaţia de încadrare.În consecinţa, Curtea constata ca excepţia este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, cu majoritate de voturi, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, excepţie ridicată de Ştefan A. Badea în Dosarul nr. 105/2001 al Curţii Supreme de Justiţie constituite în complet format din 9 judecători.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 mai 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește