DECIZIE nr. 155 din 23 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorMarinela Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Centrul de Resurse Juridice din Bucureşti în Dosarul nr. 2.441/P/2005 al Tribunalului Dolj – Secţia penală.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.017 D/2005, nr. 1.018 D/2005, nr. 1.059 D/2005 şi nr. 1.060 D/2005, care au acelaşi obiect.La apelul nominal în aceste dosare se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarele nr. 1.017 D/2005, nr. 1.018 D/2005, nr. 1.059 D/2005 şi nr. 1.060 D/2005 la Dosarul nr. 1.016 D/2005, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea, întrucât dosarele au un obiect identic.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarele nr. 1.017 D/2005, nr. 1.018 D/2005, nr. 1.059 D/2005 şi nr. 1.060 D/2005 la Dosarul nr. 1.016 D/2005, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 25 noiembrie 2005 şi 18 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 2.441/P/2005, nr. 2.382/P/2005, nr. 2.385/P/2005, nr. 2.318/P/2005 şi nr. 2.383/P/2005, Tribunalul Dolj – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Centrul de Resurse Juridice din Bucureşti în dosarele menţionate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că "articolul de lege invocat este contrar dispoziţiilor art. 11, art. 20, art. 21, art. 24 şi art. 129 din Constituţie, în sensul că accesul la justiţie este încălcat faţă de prevederile dreptului internaţional în materie, drept ce are prioritate atunci când se constată contrarietatea cu legislaţia internă". De asemenea, se mai arată că "dreptul la apărare în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu înseamnă numai asigurarea unui apărător, ci şi posibilitatea efectivă de a răspunde cererilor, probelor şi excepţiilor, în fiecare speţă, ori încălcarea acestui drept înseamnă neasigurarea unei judecăţi echitabile, părţile nemaiaflându-se pe poziţii de egalitate".Tribunalul Dolj apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelului şi nici recursului."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la liberul acces la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, precum şi dispoziţiile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un recurs efectiv.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că prin Decizia nr. 429 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.220 din 20 decembrie 2004, răspunzând la o critică asemănătoare, Curtea a reţinut că instituţia declinării de competenţă desemnează obligaţia stabilită prin lege pentru organul judiciar învestit cu soluţionarea cauzei de a trimite cauza organului judiciar competent ori de câte ori constată că instrumentarea acesteia nu intră în atribuţiile sale. Declinarea de competenţă nu are caracterul unei judecăţi, pentru că în cadrul acestei proceduri nu se soluţionează fondul cauzei, ci al unui incident în administrarea justiţiei, inerent bunei funcţionări a sistemului judiciar. Ţinând seama de natura instituţiei, ca şi de imperativul celerităţii procesului penal, nu se poate reţine că textul de lege criticat este de natură să încalce sau să restrângă dreptul la apărare al părţilor, cu atât mai mult cu cât atât inculpatul, cât şicelelalte părţi îşi pot exercita dreptul la apărare şi celelalte drepturi procesuale în faţa instanţei competente, precum şi dreptul de a ataca prin mijloacele prevăzute de lege hotărârea prin care această instanţă va soluţiona cauza.În ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea liberului acces la justiţie, nici aceasta nu poate fi primită, întrucât accesul la justiţie înseamnă accesul la instanţele de judecată înzestrate cu competenţa şi cu procedurile stabilite prin lege, fiind impropriu să se afirme lipsa de acces la justiţie chiar în cadrul desfăşurării unui proces judiciar.Pe cale de consecinţă, nefiind încălcate nici unul dintre drepturile şi libertăţile fundamentale, nu se poate susţine că s-ar aduce atingere dreptului la un recurs efectiv prevăzut de art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu atât mai mult cu cât dreptul intern oferă părţii interesate suficiente garanţii pentru repararea posibilelor încălcări ale drepturilor procesuale. Prin urmare, nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 11 şi 20 din Legea fundamentală.În plus, dispoziţiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură şi de exercitare a căilor de atac, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Centrul de Resurse Juridice din Bucureşti în dosarele nr. 2.441/P/2005, nr. 2.382/P/2005, nr. 2.385/P/2005, nr. 2.318/P/2005 şi nr. 2.383/P/2005 ale Tribunalului Dolj – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 februarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește