DECIZIE nr. 155 din 10 mai 2001

referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţii ridicate de Corina Stanciu în Dosarul nr. 9.331/1999 al Judecătoriei Targoviste şi de Ovidiu Razvan Savaliuc în Dosarul nr. 2.745/2000 al aceleiaşi instanţe.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, având în vedere conţinutul identic al celor două cauze, ridica, din oficiu, problema conexarii dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare. Curtea, în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 56C/2001 la Dosarul nr. 55C/2001.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, referitoare la punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 22 din Constituţie, deoarece nu sunt incalcate nici principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nici dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică ale inculpatului, autor al excepţiei. Se mai arata ca textul de lege criticat nu conţine dispoziţii care ingradesc libertatea de exprimare, garantată în art. 30 din Constituţie, sau de natura sa impieteze asupra prezumţiei de nevinovatie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierile din 12 ianuarie 2001, pronunţate în Dosarul nr. 9.331/1999 şi în Dosarul nr. 2.745/2000, Judecătoria Targoviste a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţii ridicate de Corina Stanciu şi Ovidiu Razvan Savaliuc.În motivarea – identică – a celor două excepţii de neconstituţionalitate autorii acestora susţin, în esenta, ca prevederile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (8), referitoare la prezumţia de nevinovatie, precum şi ale art. 30 alin. (1), referitoare la libertatea de exprimare, din Constituţie.Autorii excepţiilor arata ca persoana chemată în judecata în temeiul prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală (şi anume, printr-o simpla plângere prealabilă) devine inculpat. În acest fel se încalcă principiul constituţional al egalităţii. De asemenea, se arata ca prevederile legale criticate contravin şi dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, care garantează dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică ale persoanei, întrucât prin formularea şi depunerea plângerii prealabile cel împotriva căruia se depune aceasta plângere va trebui sa suporte consecinţele unei eventuale acţiuni penale sicanatoare, fără a exista împotriva sa indicii sau probe de vinovăţie.Judecătoria Targoviste, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, deoarece aceste dispoziţii nu contravin prevederilor constituţionale menţionate de autorii excepţiei. Se arata că nu poate fi confundata posibilitatea persoanei vătămate de a exercita dreptul de petiţionare în justiţie, prin formularea plângerii prealabile, cu exerciţiul abuziv al acestui drept, care contravine insesi prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală. Totodată instanţa considera ca punerea în mişcare a acţiunii penale prin plângerea prealabilă a părţii vătămate reprezintă o excepţie de la regula generală a oficialitatii procesului penal, iar stabilirea infracţiunilor pentru care este necesară plângerea prealabilă, precum şi a celor în care trebuie efectuată urmărirea penală aparţine competentei organului legislativ.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale şi se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens se arata ca legea nu poate îngrădi dreptul persoanei de a se adresa autorităţilor publice prin petiţii, iar plângerea prealabilă constituie, din punct de vedere al dreptului procesual penal, un mod special de sesizare a organelor judiciare. Totodată calitatea procesuala de inculpat, definită la art. 23 din Codul de procedură penală, "nu reprezintă o prejudecare a cauzei şi nu rastoarna prezumţia de nevinovatie prevăzută în art. 23 alin. (8) din Constituţie", întrucât nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate, care îşi poate exercita dreptul la apărare şi poate solicita administrarea oricăror probe legale, pentru combaterea susţinerilor formulate în actul de acuzare.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 279 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Se arata ca plângerea prealabilă este, din punct de vedere procedural, un act de sesizare a organului competent sa o primească, iar nu un act de punere în mişcare a acţiunii penale. Acest act de sesizare constituie o condiţie pentru ca organele judiciare competente să poată proceda la punerea în mişcare a acţiunii penale. Plângerea prealabilă nu este în realitate decât actul în temeiul căruia organele în drept pun în mişcare acţiunea penală. În acest sens legiuitorul a prevăzut atât în Codul penal, cat şi în Codul de procedură penală ca acţiunea penală se pune în mişcare "la plângerea prealabilă", iar nu prin plângere prealabilă, asa cum susţine autorul excepţiei. În concluzie, în punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca prevederile criticate nu contravin nici uneia dintre dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere".Autorii excepţiilor considera, în esenta, ca aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (8) şi ale art. 30 alin. (1) din Constituţie, texte care au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 22 alin. (1): "Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.";– Art. 23 alin. (8): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";– Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile."Examinând excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, Curtea Constituţională constata ca asupra prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a mai pronunţat prin decizii anterioare, de exemplu prin Decizia nr. 162 din 21 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000, precum şi prin Decizia nr. 193 din 12 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000. În aceste decizii Curtea a reţinut ca dispoziţia legală criticata "nu contravine prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului la viaţa, precum şi a dreptului la integritatea fizica şi psihică ale persoanei, deoarece în mod evident nu conţine dispoziţii de natura sa aducă atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul reglementării sale constituindu-l doar procedura de punere în mişcare a acţiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere". Calitatea procesuala de inculpat este definită la art. 23 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat". Aceasta calitate de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei şi nu rastoarna prezumţia de nevinovatie prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituţie, iar textul de lege criticat nu contravine nici dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Faptul ca inculpatul este chemat în judecata, în aceasta calitate, în urma plângerii prealabile a persoanei vătămate, nu creează o situaţie privilegiată pentru persoana vătămată, în dăuna inculpatului. Prezumţia de nevinovatie, ca de altfel toate drepturile şi garanţiile procesuale, sunt aplicabile, fără nici o restrictie, şi în cazul procedurii plângerii prealabile.Soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Totodată Curtea constata ca prevederile legale criticate nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale referitoare la libertatea de exprimare, prevăzute la art. 30 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece, în mod evident, acestea nu conţin dispoziţii de natura sa aducă atingere acestor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, obiectul reglementării din art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală constituindu-l în exclusivitate procedura punerii în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede necesitatea unei astfel de plângeri. De altfel, dispoziţiile alin. (1) al art. 30 din Constituţie trebuie interpretate în strânsă legătură cu cele cuprinse în alin. (6), conform cărora "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine".Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţii ridicate de Corina Stanciu în Dosarul nr. 9.331/1999 al Judecătoriei Targoviste şi de Ovidiu Razvan Savaliuc în Dosarul nr. 2.745/2000 al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește