DECIZIE nr. 154 din 17 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (2) liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor şi pentru instituirea unor măsuri de îmbunătăţire a colectării unor venituri bugetare şi ale art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (2) liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor şi pentru instituirea unor măsuri de îmbunătăţire a colectării unor venituri bugetare şi ale art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrisil” – S.R.L. din Diosig în Dosarul nr. 1.196/2004 al Judecătoriei Marghita.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Stabilirea faptului că, o dată cu aplicarea sancţiunii, se dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, nu înfrânge prezumţia referitoare la caracterul licit al dobândirii averii, ci este în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (8) şi (9).CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.196/2004, Judecătoria Marghita a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (2) liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor şi pentru instituirea unor măsuri de îmbunătăţire a colectării unor venituri bugetare şi ale art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrisil” – S.R.L. din Diosig.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, formulată oral în faţa instanţei de judecată şi cuprinsă în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (7) din Constituţie. Consideră că prezumţia de dobândire licită a bunurilor, instituită de textul constituţional invocat, operează şi în ceea ce priveşte bunurile confiscate prin proces-verbal de contravenţie.Judecătoria Marghita consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât în cazul bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii nu se poate vorbi de o dobândire licită care să poată fi prezumată. Arată că susţinerile autorului excepţiei pornesc de la premisa eronată că proprietatea trebuie ocrotită în orice condiţii, inclusiv atunci când legea este încălcată. De altfel, din întreaga economie a art. 41 din Constituţie, rezultă că textele constituţionale care conţin dispoziţii privind protecţia proprietăţii private au în vedere desfăşurarea de activităţi comerciale în condiţiile respectării prevederilor legale referitoare la dreptul de proprietate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (2) liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 este inadmisibilă, deoarece prin dispoziţiile art. 298 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2001, pe cale de consecinţă fiind abrogate şi prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 3/2003. Astfel, ele nu mai sunt în vigoare, fiind incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ce au ca obiect dispoziţii legale în vigoare. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, apreciază că este neîntemeiată. În acest sens, precizează că de prezumţia dobândirii licite, stabilită de art. 44 alin. (8) din Constituţie, „se bucură numai averea dobândită printr-o activitate în acord cu ordinea de drept, nu şi cea obţinută prin fapte de încălcare a legii, anume prin săvârşirea de infracţiuni şi contravenţii”. Întrucât, prin dispoziţiile art. 44 alin. (9), Legea fundamentală a abilitat legiuitorul ordinar să fixeze condiţiile în care pot fi confiscate bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, consideră că prevederile de lege criticate sunt concordante cu dispoziţiile Constituţiei. În continuare, menţionează că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că este la latitudinea legiuitorului să aplice un regim juridic mai sever în cazul circulaţiei bunurilor supuse accizelor, inclusiv sub aspectul gravităţii sancţiunilor prevăzute. Citează, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 477 din 9 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 4 februarie 2004.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că aplicarea, în mod legal, a unei amenzi, pentru o contravenţie săvârşită, este consecinţa legitimă a încălcării unei norme legale, iar nu o încălcare a dreptului de proprietate. De asemenea, stabilirea faptului că, o dată cu aplicarea sancţiunii, se dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, nu înfrânge prezumţia referitoare la caracterul licit al dobândirii averii, ci este în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua şi alin. (9). De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, aşa cum prevede art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Menţionează, în acest sens, Decizia nr. 319 din 9 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 7 octombrie 2003.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. V alin. (2) liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor şi pentru instituirea unor măsuri de îmbunătăţire a colectării unor venituri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 17 ianuarie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 247/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 13 iunie 2003, precum şi cele ale art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările ulterioare.Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. V alin. (2) liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003: „(2) Prin derogare de la prevederile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează: (…)– cu amendă între 5 miliarde lei şi 10 miliarde lei şi confiscarea carburanţilor auto, fapta prevăzută la lit. e)";– Art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „(1) Persoana împuternicită să aplice sancţiunea dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. În toate situaţiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării şi va lua în privinţa lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal.(2) În cazul în care bunurile nu se găsesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei. … (3) Agentul constatator are obligaţia să stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate şi, dacă acestea aparţin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menţiona, dacă este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilă." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate este încălcat art. 41 alin. (7) din Constituţia României, devenit, ca urmare a revizuirii şi republicării Constituţiei, art. 44 alin. (8), cu următorul conţinut:– Art. 44 alin. (8): "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul art. V alin. (2) liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 stabileşte sancţiunea aplicabilă în ipoteza săvârşirii contravenţiei reglementate la lit. e) a alineatului (1) al aceluiaşi articol. Astfel, comercializarea de carburanţi auto care nu corespund certificatului de conformitate se sancţionează cu amendă între 5 miliarde lei şi 10 miliarde lei şi confiscarea acestora.Curtea Constituţională constată că s-a mai pronunţat asupra unei excepţii asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 105 din 11 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2003, Curtea a observat că prin săvârşirea unei contravenţii, în speţa de faţă comercializarea de carburanţi auto care nu corespund certificatului de conformitate, se încalcă o normă legală care reglementează regimul juridic special al produselor supuse accizelor. Acest fapt constituie, eo ipso, o cauză de înlăturare a prezumţiei generale de dobândire licită a averii. O interpretare contrară ar duce la concluzia eronată că proprietatea ar trebui ocrotită în orice condiţii, inclusiv când legea este încălcată. Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că interdicţia confiscării averii dobândite licit şi prezumţia caracterului licit al dobândirii, reguli stabilite de alin. (8) al art. 44 din Constituţie, nu exclud posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii potrivit alin. (9). Or, carburanţii auto ale căror caracteristici nu corespund celor înscrise în certificatul de conformitate se circumscriu, în cazul comercializării lor, sferei bunurilor a căror confiscare este permisă de textul constituţional al art. 44 alin. (9). De asemenea, Curtea Constituţională a constatat prin Decizia nr. 372 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 13 noiembrie 2003, că prin însăşi săvârşirea contravenţiei autorul acesteia se situează în afara sferei licitului, cu consecinţa firească, prevăzută de art. 44 alin. (9) din Constituţie, a posibilităţii de a suferi rigorile legii, între care şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din fapta sa.Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003, şi prin Decizia nr. 98 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 30 aprilie 2004, a statuat că acestea sunt constituţionale.Pentru aceste considerente, excepţia de neconstituţionalitate a art. V alin. (2) liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată. Aceeaşi concluzie se impune şi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, pe baza unui raţionament similar, critica fiind identică. De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, statuând prin Decizia nr. 251 din 12 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 31 iulie 2003, Decizia nr. 317 din 9 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 8 octombrie 2003, Decizia nr. 319 din 9 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 7 octombrie 2003, şi Decizia nr. 407 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 25 noiembrie 2003, că acestea sunt constituţionale.Soluţia adoptată şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (2) liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor şi pentru instituirea unor măsuri de îmbunătăţire a colectării unor venituri bugetare şi ale art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrisil” – S.R.L. din Diosig în Dosarul nr. 1.196/2004 al Judecătoriei Marghita.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu_______________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește