DECIZIE nr. 153 din 28 mai 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. e) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. e) din Legea nr. 64/1995, republicată, excepţie ridicată de Gelu Vladoiu şi Mariana Vladoiu în Dosarul nr. 964/R/C/2001 al Curţii de Apel Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspund: Gelu Vladoiu, personal şi asistat de avocatul Ion Iordache; Mariana Vladoiu, reprezentată de acelaşi avocat; Societatea Comercială "Tanz Palace Disco" – S.R.L. din Codlea, reprezentată de avocatul Stan Tirnoveanu. Lipsesc celelalte părţi, Mind Bank – Sucursala Braşov, Societatea Comercială "Hopins Com" – S.R.L. din Braşov şi Camera de Comerţ şi Industrie Braşov, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Avocatul autorilor excepţiei arata ca judecătorul-sindic, fiind cel care are competenţa şi autoritatea asupra procedurii de lichidare, indirect validează şi creează legitimarea procesuala activa, ceea ce contravine principiului imparţialităţii. Astfel, deoarece judecătorul-sindic autorizeaza promovarea acţiunii în justiţie şi tot el o judeca, este infranta egalitatea în faţa legii, prin introducerea discriminarii şi a arbitrariului. În final solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate prin modificarea textului de lege criticat, în sensul judecării cauzei de către o instanţa de drept comun, judecătorului-sindic revenindu-i doar atribuţii în activitatea de lichidare.Reprezentantul Societăţii Comerciale "Tanz Palace Disco" – S.R.L. din Codlea solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens arata ca textul de lege criticat este un text de competenţa materială specială, justificat de caracterul unitar al procedurii falimentului, care nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate.Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispoziţiile legale criticate stabilesc norme procedurale de competenţa care asigura protecţia proprietăţii, deopotrivă, pentru debitori şi creditori. De asemenea, considera ca hotărârea data de judecătorul-sindic în soluţionarea acţiunii pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, deşi definitivă, nu este de natura sa lezeze interesele legitime ale părţilor, întrucât împotriva acestei hotărâri se poate exercita recurs. În final solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 22 octombrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 964/R/C/2001, Curtea de Apel Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. e) din Legea nr. 64/1995, republicată. Excepţia a fost ridicată de Gelu Vladoiu şi Mariana Vladoiu cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 72/Sind din 3 iulie 2001, pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. 1.859/1999, prin care s-a dispus anularea transferului dreptului de proprietate asupra unui imobil.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 10 lit. e) din Legea nr. 64/1995, republicată, sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 20, raportate la cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu privire la dreptul oricărei persoane de a beneficia de un proces echitabil, ale art. 41 alin. (2), precum şi ale art. 49, deoarece „Judecătorul-sindic desemnat în condiţiile art. 6 din Legea nr. 64/1995 a autorizat lichidatorul (conducandu-i activitatea) sa promoveze, la propunerea acestuia, acţiunea în anularea actului de vânzare-cumpărare în cauza”. În acest sens autorii excepţiei apreciază ca acţiunea în anulare, derogatorie de la dreptul comun, afectează şi limitează drepturile dobânditorului de buna-credinţa şi siguranţa circuitului civil prin aceea ca „se creează lichidatorului, reprezentant legal al societăţii comerciale debitoare, privilegiul derogarii de la competenţa obişnuită, încălcarea principiului egalităţii în faţa legii şi a principiului ce garantează proprietatea legal dobandita”. Astfel, în condiţiile în care hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic sunt definitive, infrangerea garanţiilor constituţionale poate avea consecinţe iremediabile.Curtea de Apel Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază ca excepţia este neîntemeiată, textele invocate din Legea nr. 64/1995, republicată, „nu sunt de natura a submina imparţialitatea şi obiectivitatea actului de justiţie, apte a afecta egalitatea părţilor în faţa legii”.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. e) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, dispoziţii care au următorul cuprins:– Art. 10 lit. e): "Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: […]e) judecarea acţiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;". … Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin ca acest text de lege este contrar următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."; … – Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";– Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii." … De asemenea, autorii excepţiei apreciază ca textul de lege criticat infrange art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, potrivit căruia „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil […], de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită prin lege, care va hotărî […] asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil […]”.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata că nu poate fi primit nici unul dintre argumentele invocate în susţinerea acesteia.În procedura reorganizării judiciare şi a falimentului legiuitorul a stabilit, printre atribuţiile judecătorului-sindic, şi judecarea acţiunilor introduse de către administrator sau lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial. Faptul ca hotărârea data de judecătorul-sindic în soluţionarea acţiunii pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial este definitivă nu este de natura sa lezeze interesele legitime ale părţilor, întrucât şi împotriva acestei hotărâri se poate exercita o cale ordinară de atac, cea a recursului. Nici o norma constituţională şi nici o reglementare internationala nu impun existenta mai multor grade de jurisdicţie în cauzele civile. Conform prevederilor art. 128 din Constituţie, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".Dispoziţiile legale criticate nu contravin nici art. 16 din Constituţie, deoarece principiul constituţional prevăzut la acest articol se referă exclusiv la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu şi la raporturile dintre cetăţeni şi persoane juridice.De asemenea, Curtea constata ca articolul de lege supus controlului de constituţionalitate nu aduce atingere principiului ocrotirii proprietăţii private, prevăzut la art. 41 alin. (2) din Constituţie, şi nici principiului restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, prevăzut de art. 49 din Constituţie, deoarece acestea nu sunt aplicabile ipotezei cuprinse în norma juridică a carei neconstituţionalitate se susţine.În sfârşit, dând curs prevederilor art. 20 din Constituţie, raportate la cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, relative la "procesul echitabil", Curtea constata ca aceste prevederi nu sunt infrante de textul de lege criticat. Este evident ca judecătorul-sindic, exercitandu-şi atribuţiile conferite de lege, trebuie să asigure respectarea şi a acestor exigente.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAîn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. e) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Gelu Vladoiu şi Mariana Vladoiu în Dosarul nr. 964/R/C/2001 al Curţii de Apel Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 mai 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistentDoina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește