DECIZIE nr. 153 din 25 februarie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romilexim Trading Limited” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.259/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.259/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romilexim Trading Limited” – S.R.L. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că textul de lege criticat este neconstituţional în raport cu prevederile constituţionale care garantează dreptul de proprietate privată, deoarece "exclude dreptul părţilor din dosarul de executare să formuleze cerere de recuzare împotriva executorului judecătoresc care încalcă dreptul de proprietate al debitorului prin aceea că îşi spune părerea asupra preţului de vânzare a imobilului supus executării silite, înainte ca părţile să fi stabilit, de comun acord, preţul rezultat din negocierile pe care le-au purtat". Or, în condiţiile în care executorul judecătoresc nu poate fi recuzat, dacă favorizează creditorul prin stabilirea unui preţ cât mai mic al bunului executat, debitorul se află în imposibilitate să îşi apere dreptul de proprietate asupra imobilului supus executării. Neconstituţionalitatea art. 10 din lege în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituţie constă în aceea că dispoziţiile legale aplicate în exercitarea competenţelor prevăzute de art. 7 din lege nu garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice în privinţa recuzării executorului judecătoresc care nu îşi execută atribuţiile cu bună-credinţă şi imparţialitate.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază dispoziţiile legale criticate ca fiind constituţionale. Împrejurarea că executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi doar în cazurile prevăzute de art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 şi 9 din Codul de procedură civilă nu este de natură să aducă atingere garantării dreptului de proprietate, întrucât apărarea acestui drept fundamental este asigurată în cadrul procedurii executării silite prin posibilitatea formulării contestaţiei la executare împotriva oricărui act de executare sau a însăşi executării silite în condiţiile art. 399 alin. 1 din acelaşi cod.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Autorităţile nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Deşi din dispozitivul încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale excepţia pare a avea ca obiect dispoziţiile art. 31 alin. 2 din Codul de procedură civilă, analizând notele scrise ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi opinia instanţei cu privire la aceasta, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, text care are următorul conţinut: „Art. 10. – (1) Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi în cazul în care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 şi 9 din Codul de procedură civilă.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (1).Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a pronunţat asupra unei excepţii de neconstituţionalitate similare cu cea din cauza de faţă, respingând-o ca fiind neîntemeiată, prin Decizia nr. 40/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, reţinând că dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea în cazul în care se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate.Curtea a reţinut însă că dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă acoperă o paletă foarte largă de situaţii, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cărora stau criterii obiective şi raţionale, duc la finalitatea mai sus arătată. Pe această cale este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de rea-credinţă a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice, situaţie ce nu contravine textelor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 53.De asemenea, Curtea a reţinut că enumerarea limitativă a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepţia unor situaţii care sunt specifice activităţii judecătorilor. Pe cale de consecinţă, nici textul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu încalcă principiile statuate de art. 21 şi 53 din Constituţie.Totodată, Curtea a constatat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora procedura de judecată este prevăzută de lege, stabilirea cazurilor de recuzare este de competenţa legiuitorului, iar Curtea Constituţională, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate să modifice sau să completeze prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romilexim Trading Limited” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.259/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 februarie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește