DECIZIE nr. 153 din 10 mai 2001

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 307 din Codul penal



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 307 din Codul penal, excepţie ridicată de Danut Ionel Stan în Dosarul nr. 2.963/2000 al Judecătoriei Targoviste.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată, deoarece prevederile art. 22 şi 23 din Constituţie nu sunt incalcate prin dispoziţiile legale criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 9 octombrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.963/2000, Judecătoria Targoviste a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 307 din Codul penal, referitoare la nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului.Excepţia a fost ridicată de Danut Ionel Stan, inculpat într-o cauza penală ce are ca obiect tragerea la răspundere penală a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 307 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu prevederile constituţionale ale art. 22, referitoare la dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică, precum şi ale art. 23 privind libertatea individuală, deoarece, considera autorul excepţiei, "nimeni nu poate fi supus la o pedeapsă sau tratament inuman sau degradant, respectiv libertatea nu poate fi privată pentru infracţiuni desuete". De asemenea, se apreciază ca art. 307 din Codul penal generează o incriminare excesiva şi artificiala a aceloraşi relaţii sociale ca şi dispoziţiile art. 271 şi 306 din Codul penal.Instanţa de judecată, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece prevederile constituţionale invocate nu au nici o relevanta în susţinerea neconstitutionalitatii art. 307 din Codul penal.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca art. 307 din Codul penal este constituţional, întrucât "art. 22 şi art. 23 din Constituţie nu fac referire, în mod special, la reglementările privind familia sau protecţia copilului şi deci nu subzistă temeiului admiterii excepţiei de neconstituţionalitate".Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Prin Încheierea din 9 octombrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.963/2000, Judecătoria Targoviste a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 307 din Codul penal, care au următorul conţinut: "Reţinerea de către un părinte a copilului sau minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amendă.Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească, spre creştere şi educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent.Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.Împăcarea părţilor inlatura răspunderea penală."Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile legale menţionate încalcă următoarele prevederi constituţionale:– Art. 22: "(1) Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. … (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă."; … – Art. 23: "(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzută de lege. … (3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore. … (4) Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului, arestatul se poate plange judecătorului, care este obligat să se pronunţe prin hotărâre motivată. Prelungirea arestării se aproba numai de instanţa de judecată. … (5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţa, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţa numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. … (6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut. … (7) Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. … (8) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată. … (9) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii." … I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observa ca numai dispoziţiile alin. 1 al art. 307 din Codul penal prezintă relevanta pentru soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti. În consecinţa, în temeiul art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia este inadmisibila sub aspectul criticii referitoare la prevederile art. 307 alin. 2-4 din Codul penal, urmând să fie respinsă.II. Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 307 alin. 1 din Codul penal, Curtea constata ca din conţinutul acestor dispoziţii legale, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 140/1996, reiese ca scopul urmărit de legiuitor este de a incrimina nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului şi de a asigura apărarea eficienta a drepturilor prevăzute la art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”. În aceste condiţii raportarea art. 307 alin. 1 din Codul penal la prevederile constituţionale ale art. 22 şi 23, care nu fac referire în mod special la familie sau la protecţia copilului, nu determina concluzia ca aceste din urma prevederi ar fi fost incalcate.Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 307 alin. 1 din Codul penal urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 307 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Danut Ionel Stan în Dosarul nr. 2.963/2000 al Judecătoriei Targoviste.2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 307 alin. 2-4 din Codul penal, excepţie ridicată în acelaşi dosar de acelaşi autor.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman───────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește