DECIZIE nr. 152 din 21 februarie 2008

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia Miu – prim-magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Marian Vlad în Dosarul nr. 844/94/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde personal Marian Vlad, autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei susţine excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a motivat-o în faţa instanţei de fond, arătând că începând cu data de 1 ianuarie 2008 s-au ridicat restricţiile instituite, ceea ce dovedeşte că acestea nu au fost impuse din motive de interes public.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 844/94/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Marian Vlad într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva unui proces-verbal de constatare a unei contravenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, prin care s-a instituit măsura restricţiilor de circulaţie, contravin dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Constituţie, deoarece interdicţia de a efectua transportul, rulând pe drumul naţional de la expeditor la punctul de lucru al destinatarului, este echivalentă cu încălcarea dreptului constituţional la muncă.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât restricţiile instituite au caracter temporar, iar autorul excepţiei îşi poate exercita profesia prin folosirea altor căi rutiere.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, deoarece ele nu aduc atingere dreptului la muncă, ci reprezintă măsuri de natură să prevină efectele negative şi să asigure protecţia participanţilor la trafic.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998. Ulterior republicării, prevederile art. 44 alin. (2) au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 79/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 413/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 9 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste prevederi au următorul cuprins: „Pentru protecţia unor sectoare de drumuri administratorii acestora pot institui restricţii cu caracter temporar, semnalizate corespunzător, privind viteza, masa totală maximă admisă şi masa maximă admisă pe axă ale vehiculelor admise să circule pe sectorul respectiv, cu informarea Poliţiei rutiere, a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi a utilizatorilor.”Curtea reţine că, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la muncă şi la libertatea de alegere a profesiei şi a locului de muncă, care sunt prevăzute la art. 41 alin. (1) din Constituţie, iar nu la art. 38 alin. (1) cum, eronat, a precizat autorul.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.Având în vedere că, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997, drumurile publice fac parte din sistemul naţional de transport, care prin importanţa sa este de interes public, Curtea reţine că legiuitorul are legitimarea constituţională să instituie reguli obligatorii privind administrarea, întreţinerea şi exploatarea drumurilor publice pentru a transpune în practică dispoziţiile cuprinse la art. 135 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale.Analizând conţinutul concret al dispoziţiilor criticate, Curtea mai reţine că acestea prevăd restricţii de circulaţie pe drumurile publice, cu caracter temporar, privind sarcinile pe axe ale vehiculelor. Restricţiile instituite au semnificaţia unor măsuri de protecţie legală, ce vizează securitatea circulaţiei bunurilor şi a persoanelor.Aşa fiind, nu se poate reţine că dispoziţiile criticate ar încalcă dreptul la muncă prevăzut de art. 41 alin. (1) din Constituţie, deoarece măsura legislativă de instituire a unor restricţii de circulaţie, cu caracter temporar, este justificată obiectiv şi raţional şi este proporţională cu situaţia care a determinat-o. Deosebit de aceasta, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu aduc o restrângere dreptului la muncă, deoarece reţeaua de transport rutier permite ca circulaţia autovehiculelor spre punctul de destinaţie să se desfăşoare şi pe variante ocolitoare sau deviate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Marian Vlad în Dosarul nr. 844/94/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAPrim-magistrat-asistent,Claudia Miu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește