DECIZIE nr. 152 din 17 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Ludmila Martin în Dosarul nr. 2.472/2004 al Tribunalului Tulcea.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că partea Societatea Comercială "Deltapan" – S.A. din Tulcea a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea în lipsă şi respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textele de lege criticate produc efecte de la intrarea lor în vigoare pentru viitor, aşa încât nu aduc atingere art. 15 alin. (2) din Constituţie privind neretroactivitatea legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin încheierea din 13 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.472/2004, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Ludmila Martin într-o cauză având ca obiect un litigiu de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că textele de lege criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât modifică retroactiv normele cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 care reglementau competenţa generală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ce priveşte soluţionarea recursurilor.Tribunalul Tulcea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate se aplică de la momentul în care intră în vigoare pentru viitor.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu reglementează aplicarea retroactivă a legii noi, ci instituie principiul aplicării imediate a dispoziţiilor acesteia, prin derogare de la prevederile art. 725 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă. Modificarea competenţei instanţelor de judecată şi stabilirea unor norme tranzitorii s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate nu au caracter retroactiv, ci sunt de imediată aplicare şi produc efecte pentru viitor, constituind opţiunea legiuitorului în ceea ce priveşte instituirea unor reguli noi de procedură aplicabile recursurilor aflate pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. în acest sens este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu deciziile nr. 73 din 6 martie 2001, nr. 330 din 27 noiembrie 2001 şi nr. 458 din 2 decembrie 2003.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 10 şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, care au următorul cuprins: „(1) Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţării lor şi aflate pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit spre judecată instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotărârea în primă instanţă.…………………………………………………………………(3) Recursurile prevăzute la alin. (1) şi (2), a căror admisibilitate în principiu nu a fost examinată până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol şi se trimit, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinată, se trimit prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor." … Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, care au următorul conţinut: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au un caracter tranzitoriu, constituind, pe de-o parte, o aplicare a regulii generale consacrate de art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia dispoziţiile procedurale sunt de imediată aplicare, iar, pe de altă parte, o derogare de la excepţia instituită prin alin. 2 al aceluiaşi articol, care, în materie de competenţă, consacră ultraactivitatea legii vechi. Procedând ca atare, legiuitorul a acţionat în limitele competenţei sale constituţionale, prevăzută de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.Totodată, soluţia legislativă adoptată nu are caracter retroactiv, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din ipoteza normei, îşi limitează aplicarea exclusiv la recursurile aflate pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aşadar în curs de soluţionare după intrarea în vigoare a noii reglementări care, astfel, înţelege să guverneze de îndată, în limitele domeniului său temporal de incidenţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂîn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Ludmila Martin în Dosarul nr. 2.472/2004 al Tribunalului Tulcea.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește