DECIZIE nr. 152 din 12 octombrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transtex” – S.R.L. Sighisoara în Dosarul nr. 249/1999 al Judecătoriei Sighisoara.La apelul nominal lipsesc părţile faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, ţinând seama de jurisprudenta Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 8 iunie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 249/1999, Judecătoria Sighisoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transtex” – S.R.L. Sighisoara.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 contravin prevederilor art. 41 alin. (7), art. 49, art. 134 alin. (1) şi (2), art. 135 alin. (6), art. 29 şi 30 din Constituţie, deoarece aduc restrangeri libertăţii comerţului şi instituie o răspundere obiectivă, fără culpa, ceea ce contravine art. 41 alin. (7) din Constituţie.Exprimandu-şi opinia, Judecătoria Sighisoara considera ca referirile la dispoziţiile art. 29, 30, art. 41 alin. (7), art. 49, art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţia României nu au incidenţa în cauza, excepţia de neconstituţionalitate fiind neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, este neîntemeiată pentru următoarele motive:Prin art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 se stabilesc o serie de norme în scopul consolidării regimului valutar în vigoare şi al intaririi disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare. Stabilirea acestor norme nu încalcă dispoziţiile constituţionale, întrucât, din coroborarea prevederilor constituţionale la care se face referire, respectiv cele cuprinse în art. 49 alin. (1), art. 134 alin. (1) şi (2) şi în art. 135 alin. (6), cu celelalte dispoziţii constituţionale, cum ar fi cele cuprinse în art. 136 alin. (1), reiese faptul ca inviolabilitatea proprietăţii private nu justifica utilizarea bunurilor proprietate privată, indiferent de natura lor, cu încălcarea reglementărilor legale privind protecţia unui interes naţional, astfel cum este cel al asigurării disponibilităţilor valutare necesare pentru achitarea obligaţiilor externe de plată ale economiei, iar asigurarea libertăţii comerţului se realizează prin respectarea legalităţii în ansamblul sau, urmărindu-se şi interesul public în cadrul activităţii economice. Se mai precizează ca susţinerea potrivit căreia, prin dispoziţiile art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, se instituie o răspundere obiectivă, fără culpa, contravenindu-se art. 41 alin. (7) din Constituţia României, este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât, fiind vorba de săvârşirea unei contravenţii, elementul vinovatiei este de esenta acesteia şi, de aceea, în lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodată o sancţiune contravenţională. Totodată se arata ca principiul proportionalitatii nu este aplicabil în cauza, întrucât dispoziţiile art. 49, fiind cuprinse în cap. II din titlul II al Constituţiei, referitor la drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, privesc domeniul acestor drepturi şi libertăţi, în timp ce art. 134, care la alin. (2) lit. a) stabileşte obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, se regaseste în titlul IV privind economia şi finanţele publice. Cu privire la raportarea art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 la art. 29 şi 30 din Constituţie, se arata ca aceste din urma prevederi constituţionale nu au nici un fel de relevanta, întrucât se referă în realitate la libertatea gandirii, a conştiinţei şi la libertatea de exprimare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate laprevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmatoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia ridicată.Prin excepţia de neconstituţionalitate ridicată se contesta legitimitatea constituţională a întregului art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994. Ţinând însă seama ca litigiul în cadrul căruia excepţia a fost ridicată are ca obiect plângerea acestei societăţi comerciale împotriva sancţiunii contravenţionale ce i-a fost aplicată în temeiul art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, rezultă ca numai aceste prevederi urmează să fie avute în vedere pentru soluţionarea excepţiei.Art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, are următorul cuprins: „În vederea consolidării regimului valutar în vigoare şi intaririi disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare, se stabilesc următoarele: […] 2. Persoanele juridice şi fizice prevăzute la art. 1 sunt obligate sa încaseze sumele în valută aferente exporturilor de mărfuri, executarilor de lucrări şi prestărilor de servicii în străinătate, precum şi din orice alte operaţiuni şi tranzacţii externe, prin conturile deschise în România la bănci autorizate. […]7. În cazul constatării nerespectării termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Băncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenţionale reprezentând:– 10 %, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;– 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice;– 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depăşeşte primele 60 de zile de întârziere.În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenţiei.În cazul depăşirii termenului de la alineatul precedent, penalităţile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanţă, se majorează cu 50% .”Examinând critica referitoare la neconstituţionalitatea pct. 2 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, care instituie obligaţia persoanelor fizice şi juridice, care executa lucrări şi prestează servicii în străinătate, de a incasa sumele în valută din orice operaţiuni şi tranzacţii externe, prin conturi deschise în România la bănci autorizate, Curtea constata ca litigiul aflat în faţa instanţei judecătoreşti are ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie pentru întârzierea repatrierii unor sume în valută. Pe de altă parte, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea poate fi sesizată de instanţele judecătoreşti numai asupra unor prevederi din legi sau ordonanţe de care depinde soluţionarea cauzei. În speta, soluţionarea cauzei de către instanţa de judecată nu depinde de textul de lege criticat, astfel ca excepţia privind dispoziţiile art. IV pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila.Cu privire la constituţionalitatea pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum de exemplu: Decizia nr. 15/1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 149/1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, şi Decizia nr. 186 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 5 februarie 1999. Respingând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea şi-a motivat aceste decizii, în esenta, astfel:a) atât obligaţia de repatriere a valutei, cat şi efectuarea operaţiunilor prin conturile deschise în România la bănci autorizate nu încalcă dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Constituţie, deoarece acesta, reglementand situaţiile în care pot fi restrânse drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de cap. II din titlul II al Constituţiei, nu se aplică în cauza; … b) dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie, deoarece inviolabilitatea, în condiţiile legii, a proprietăţii private nu poate fi opusă cerinţelor apărării intereselor naţionale în activitatea financiară şi valutară, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piaţa. Nici economia de piaţa şi nici libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcţionarea însăşi a sistemului economic, astfel ca autonomia juridică a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii. … Întrucât nu exista elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cat şi soluţiile pronunţate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa. De aceea excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 urmează a fi respinsă.În plus, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 contravin prevederilor art. 29 şi 30 din Constituţie, Curtea constata ca aceste texte din legea fundamentală se referă, în esenta, la drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor, care nu pot fi opuse cerinţelor apărării intereselor naţionale în activitatea financiară şi valutară.De aceea urmează a se respinge şi excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transtex” – S.R.L. Sighisoara în Dosarul nr. 249/1999 al Judecătoriei Sighisoara.2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 7 din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 1999.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește