Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 202 din 21 august 1997
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Nu exista acte care fac referire la acest act | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă
Ioan Muraru – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procuror Gabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Ursulescu Ioana (Ursel Ioana) împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 20 mai 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte părţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 3 iunie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 24 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Ursulescu Ioana (Ursel Ioana).Prin Decizia nr. 2 din 9 ianuarie 1997 Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 96 din 24 septembrie 1996 prin care s-a statuat ca prevederile acestui articol sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.Împotriva Deciziei nr. 2 din 9 ianuarie 1997 a declarat recurs, în termen legal, Ursulescu Ioana (Ursel Ioana), pentru următoarele motive: art. 330^1 din Codul de procedură civilă este neconstitutional, întrucât nu limitează în timp posibilitatea acordată numai procurorului general de a declara recursul în anulare. Se încalcă astfel dispoziţiile art. 11 alin. (2), art. 20 şi art. 128 din Constituţie, ale art. 6 pct. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, ale art. 10 din Declaraţia universala a drepturilor omului şi ale art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi principiile stabilitatii raporturilor juridice şi autorităţii lucrului judecat; în condiţiile constituirii statului de drept după alegerile din noiembrie 1996, la judecata în fond era necesar să se solicite puncte de vedere de la noile organe democratice, abilitate legal să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Senatul, prin Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunităţi şi validari, apreciază ca excepţia este nefondata.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca, urmare modificării dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 17/1997, în sensul stabilirii unui termen de 6 luni în care procurorul general poate declara recurs în anulare, Curtea nu este competenţa să soluţioneze. Invoca în sprijinul acestei sustineri dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea hotărăşte doar asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, referitoare la neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor. Invoca, de asemenea, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, prin care s-a statuat ca, în situaţia modificării prevederii legale supusă controlului de constituţionalitate, Curtea se pronunţa numai dacă noua soluţie legislativă este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării.Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Senatului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Motivul de recurs, referitor la neconstituţionalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă datorată nelimitarii în timp a dreptului procurorului general de a declara recursul în anulare, este întemeiat şi urmează a fi admis. Curtea constata ca, prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste condiţii, se admite recursul privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 şi, pe fond, se respinge excepţia invocată, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rămas fără obiect.Motivul de recurs, prin care se susţine ca la judecata în fond trebuia cerute puncte de vedere de la noile organe democratice, abilitate legal să se pronunţe cu privire la excepţia de faţa, este, de asemenea, neîntemeiat. Potrivit Legii nr. 47/1992, solicitarea punctelor de vedere nu era obligatorie, la prima instanţa, cat timp excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata. În recurs însă Curtea a solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, în temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece aceasta are obligaţia ca, în cazul admiterii recursului, să se pronunţe prin aceeaşi decizie şi asupra excepţiei de neconstituţionalitate. După cum s-a arătat, Senatul şi Guvernul au apreciat excepţia şi, respectiv, recursul ca fiind neintemeiate, iar Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite recursul declarat de Ursulescu Ioana (Ursel Ioana) privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă şi modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997, în sensul că respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ca fiind lipsită de obiect.Definitivă.Pronunţată în şedinţa din 3 iunie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––-