DECIZIE nr. 151 din 21 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarilena Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ovidiu Busuioc în Dosarul nr. 2.379/314/2007 al Curţii de Apel Suceava – Secţia penală.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.379/314/2007, Curtea de Apel Suceava – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ovidiu Busuioc într-o cauză privind soluţionarea plângerii formulate împotriva Rezoluţiei nr. 161/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava prin care s-a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal de începere a urmăririi penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că "art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală limitează sfera actelor procurorului care pot fi atacate doar la rezoluţiile sau ordonanţele de neîncepere a urmăririi penale, context în care prevederile de lege criticate sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21 şi art. 24 din Constituţie".Curtea de Apel Suceava – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, consideră că excepţia este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul cuprins: „După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.”Autorul excepţiei consideră că prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind "Egalitate în drepturi", art. 21 privind "Accesul liber la justiţie" şi în art. 24 privind "Dreptul la apărare".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. (1) din Codul de procedură penală reprezintă concretizarea prevederilor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Faptul că nu se poate formula plângere, în temeiul art. 278^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, împotriva procesuluiverbal de începere a urmăririi penale nu reprezintă o încălcare a drepturilor constituţionale, atâta vreme cât procesul-verbal invocat şi actele de urmărire penală, în cazul în care se va adopta o soluţie de trimitere în judecată, vor fi cenzurate de către judecător în cadrul cercetării judecătoreşti, cu respectarea tuturor garanţiilor şi drepturilor procesuale.În realitate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică reglementarea art. 278^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, întrucât nu asigură posibilitatea atacării în instanţă şi a altor dispoziţii şi măsuri luate de organele de urmărire penală, respectiv în cazul de faţă procesul-verbal de începere a urmăririi penale.Curtea reţine că prin critica de neconstituţionalitate se are în vedere completarea textului art. 278^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, soluţia legislativă în cauză nemulţumindu-l pe autorul excepţiei din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. În consecinţă, nu intră în competenţa Curţii Constituţionale modificarea actului supus controlului său în sensul dorit de autorul excepţiei.Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin Decizia nr. 440 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 4 ianuarie 2005, Decizia nr. 437 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.264 din 29 decembrie 2004, şi Decizia nr. 36 din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate, statuând în mod constant că acestea nu încalcă egalitatea în drepturi, liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, ci dau expresie acestor garanţii constituţionale.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ovidiu Busuioc în Dosarul nr. 2.379/314/2007 al Curţii de Apel Suceava – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește