DECIZIE nr. 150 din 8 februarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (6) şi art. 215 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIoniţa Cochinţu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „JPB Trade” – S.R.L din Bucureşti în Dosarul nr. 28.257/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Popa Marin, cu delegaţie depusă la dosar, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, expunând, pe larg, considerentele care fundamentează temeinicia acesteia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 28.257/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „JPB Trade” – S.R.L din Bucureşti, într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, potrivit art. 142 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, atunci când consideră că are dreptul să încaseze anumite sume, organul fiscal are posibilitatea de a-şi constitui şi pune în aplicare un titlu executor, în mod unilateral, fără participarea contribuabilului şi/sau a justiţiei, omiţând împrejurarea că atunci când fiscal datorează bani plătitorilor de taxe şi impozite aceştia au nevoie de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pentru a putea recupera sumele la care au dreptul. Astfel, se creează un dezechilibru şi o inegalitate de tratament, fapt ce contravine art. 16 din Constituţie. În acelaşi timp se susţine că, potrivit art. 215 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, contestaţia administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar posibilitatea contestării în justiţie pe calea contenciosului administrativ nu rezolvă în fond chestiunea, întrucât, chiar în caz de câştig, sumele încasate nu se restituie, ci se compensează cu datorii ale plătitorului de taxe şi impozite, fiscal beneficiind de posibilitatea utilizării banilor anumite perioade de timp, fără dobândă. Pe această cale, se conturează o procedură paralelă de administrare a justiţiei, contrar prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Din notele autorului excepţiei de neconstituţionalitate reiese că acesta a criticat şi dispoziţiile art. 142 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, care au fost modificate prin art. I pct. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2010. Aşadar, obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 142 alin. (6) şi art. 215 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:– Art. 142 alin. (6): "În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, dobânzi, penalităţi de întârziere, majorări de întârziere sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare şi consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică debitorului."– Art. 215 alin. (1): "Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la separaţia şi echilibrul puterilor în stat şi art. 16 alin. (1) potrivit căruia cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte art. 142 alin. (6) Codul de procedură fiscală, textul se referă la o operaţiune strict contabilă, şi anume calcularea de către organul de executare a cuantumului exact al dobânzilor, penalităţilor, majorărilor etc., luând în considerare nivelul prevăzut în titlul executoriu şi întinderea în timp a acestor accesorii. Aşadar, organul de executare nu stabileşte noi impozite şi taxe sau accesorii, ci doar le actualizează potrivit titlului executoriu existent. De altfel, Codul de procedură fiscală, la capitolul II cu denumirea "Stingerea creanţelor fiscale prin plată, compensare şi restituire", instituie şi reglementează procedura de stingere, compensare şi restituire a creanţelor statului sau unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora ce reprezintă impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului, nefiind necesară în acest caz o hotărâre judecătorească.În ceea ce priveşte prevederea cuprinsă în art. 215 alin. (1), Curtea observă că aceasta este o normă de procedură, pe care legiuitorul este liber să o edicteze în considerarea anumitor motive sau cerinţe de natură fiscală. Deşi contestaţia pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, partea are la îndemână posibilitatea oferită de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv suspendarea executării actului administrativ fiscal cu plata unei cauţiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei, potrivit art. 215 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (6) şi art. 215 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „JPB Trade” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 28.257/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește