DECIZIE nr. 150 din 23 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romarta" – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.253/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 30 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 8.253/1999, Tribunalul Bucureşti -Secţia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romarta" – S.A. din Bucureşti într-o cauză ce are ca obiect o cerere de recuzare a unui judecător.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, în cazul în care, în temeiul dispoziţiilor art. 30 din Codul de procedură civilă, cererea de recuzare a unui judecător poate fi soluţionată de un alt judecător din cadrul aceleiaşi instanţe şi aceleiaşi secţii, se încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială apreciază "ca fiind constituţional ca o cerere de recuzare formulată împotriva unui judecător să fie soluţionată de un alt judecător, ales aleatoriu, din cadrul aceleiaşi secţii a Tribunalului Bucureşti".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc atingere sub nici un aspect dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 30 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.Din examinarea motivelor invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în susţinerea acesteia Curtea constată că, în realitate, constituie obiect al excepţiei numai alin. 1 al acestui articol, potrivit căruia "Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat".În susţinerea neconstituţionalităţii reglementării criticate autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul părţilor la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţia legală criticată determină competenţa de soluţionare a cererii de recuzare, incident procedural ce intervine în desfăşurarea normală a procesului civil. Textul de lege criticat instituie regula potrivit căreia recuzarea se soluţionează de instanţa sesizată cu acţiunea principală, judecătorul recuzat neputând participa la alcătuirea completului care se va pronunţa asupra cererii de recuzare. Doar în situaţia în care, datorită recuzării mai multor judecători, nu se poate forma completul de judecată, se prevede, în alin. 2 al art. 30 din Codul de procedură civilă, că cererea de recuzare se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.Aceste reguli de procedură se justifică prin intenţia legiuitorului de a împiedica tergiversarea nejustificată a înfăptuirii actului de justiţie, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ţinându-se seama şi de interesele legitime ale celorlalte părţi, nu numai de cele ale părţii care a formulat cererea de recuzare.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia judecarea cererii de recuzare de către înşişi colegii judecătorului recuzat nu asigură o corectă soluţionare a acesteia, Curtea reţine că relaţiile de colegialitate dintre judecătorii aceleiaşi instanţe sau chiar din cadrul aceleiaşi secţii nu justifică suspiciunea privind imparţialitatea judecătorilor care urmează să soluţioneze cererea de recuzare îndreptată împotriva unui alt judecător şi, cu atât mai puţin, nerespectarea regulilor şi garanţiilor procedurale care asigură desfăşurarea unui proces echitabil.De altfel, prin Decizia nr. 464 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2005, Curtea a statuat că „sistemul colegial reprezintă o problemă de organizare judecătorească referitoare la alcătuirea completelor de judecată din mai mulţi judecători”, aşa încât nu poate fi primită critica autorului excepţiei potrivit căreia relaţia de colegialitate dintre judecătorii aceleiaşi instanţe ar constitui un virtual impediment la soluţionarea obiectivă a unei cereri de recuzare de către colegii celui recuzat.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romarta" – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.253/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 februarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește