DECIZIE nr. 150 din 19 septembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 20 lit. p) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999



Lucian Mihai – preşedinteKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorMariana Trofimescu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 20 lit. p) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, excepţie ridicată de Eugenia Popa, prin apărător, în Dosarul nr. 2.257/1999 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.La apelul nominal Eugenia Popa este prezenta personal. Lipsesc celelalte părţi (Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Societatea Comercială "Foisor" – S.A. din Bucureşti, Anca Ghiuritan, Cornelia Popa şi Octavian Popa), faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autoarea excepţiei, Eugenia Popa, solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 lit. p) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, se apreciază ca, ţinându-se seama de prevederile art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceasta este inadmisibila.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 27 mai 1999, pronunţată în Dosarul nr. 2.257/1999, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 20 lit. p) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999.Excepţia a fost ridicată de Eugenia Popa, prin apărător, într-o cauza civilă ce are ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare a unui imobil înstrăinat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcă prevederile constituţionale ale art. 2 alin. (1), art. 11, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1) şi (2), art. 49 alin. (1) şi (2), art. 54 şi 123. Autorul excepţiei considera ca "într-un proces civil toţi sunt egali şi accesul liber la justiţie este statuat de Constituţie".Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece scutirea de plată taxelor judiciare de timbru "nu reprezintă o discriminare".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin textul de lege criticat nu s-au încălcat dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21 şi 24. Voinţa legiuitorului rezultă în mod clar, şi anume în sensul că numai proprietarii imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pot sa beneficieze de scutirea prevăzută. În continuare se considera că nu au fost incalcate nici dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece acest text nu prevede gratuitatea justiţiei sau interdicţii cu privire la taxele în justiţie, iar conform art. 138 alin. (1) din Constituţie, taxele şi oricare alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege. În final se fac referiri la jurisprudenta Curţii Constituţionale, şi anume la Decizia Plenului nr. 1/1994, Decizia nr. 7/1993 şi Decizia nr. 97/1995, prin care Curtea a statuat ca "accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea acesteia", justiţia fiind un serviciu public al statului, "iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat la ale cărui venituri contribuie toţi cetăţenii". Totodată sunt menţionate şi dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, potrivit cărora Ministerul Finanţelor poate acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:I. Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, dispoziţii modificate prin pct. 3 al articolului unic al Legii nr. 112/1998 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste dispoziţii au următoarea redactare: „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: […]r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente." … Autorul excepţiei considera ca acest text de lege este neconstitutional în raport cu prevederile art. 2 alin. (1), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1) şi (2), art. 49, 54 şi 123 din Constituţie.Examinând criticile formulate, Curtea constata ca s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale sus-citate, statuand prin Decizia nr. 29 din 22 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 21 septembrie 2000, ca acestea sunt constituţionale. În acest sens Curtea a reţinut ca instituirea de către legiuitor, prin textul de lege criticat, a unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituţional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind asadar la latitudinea legiuitorului sa stabilească scutiri de taxe sau impozite, în considerarea unor situaţii deosebite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligaţie constituţională a cetăţenilor, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, conform căruia "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice". Asa fiind, nu se poate considera ca prin textul de lege criticat ar fi fost lezate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi. Curtea a mai constatat că nu au fost incalcate nici prevederile art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece nu se poate susţine ca prin îndeplinirea de către justiţiabili a unei obligaţii cetăţeneşti, prevăzută de însăşi Legea fundamentală la art. 53 alin. (1), şi anume aceea de a plati taxe (în speta, taxe judiciare de timbru), s-a încălcat accesul liber la justiţie. De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia scutirile de taxe ar fi contrare Constituţiei, deoarece legiuitorul poate interveni oricând, în conformitate cu art. 138 alin. (1) din Constituţie, prin stabilirea atât a unor impozite şi taxe, cat şi a unor scutiri, cu condiţia ca acestea să fie dispuse prin lege. Prin urmare, constituie o prerogativa constituţională a legiuitorului de a stabili nu numai impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului de asigurări sociale de stat, prin lege, ci şi orice excepţii de la aceste obligaţii (cum este aceea din prezenta cauza). Nici critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare nu a fost primită, deoarece textul de lege criticat nu aduce nici o atingere dreptului la apărare garantat de Constituţie prin art. 24, instituirea de către legiuitor a unor scutiri de plată taxelor judiciare de timbru nefiind de natura sa aducă atingere dreptului unei părţi de a se apara.În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie, Curtea s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la taxele judiciare de timbru prin mai multe decizii, printre care Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, stabilind ca "accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea acesteia", justiţia fiind un serviciu public al statului, "iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat la ale cărui venituri contribuie toţi cetăţenii".Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, cat şi considerentele amintite îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.În sfârşit, examinând susţinerea autorului excepţiei în sensul că dispoziţiile legale criticate infrang prevederile constituţionale ale art. 20, relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 54, referitoare la exercitarea cu buna-credinţa a drepturilor şi a libertăţilor constituţionale, precum şi ale art. 123 privind înfăptuirea justiţiei, Curtea constata că nu exista nici o relevanta a acestora sub aspectul controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate.II. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a art. 20 lit. p) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, Curtea constata ca, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu este competenţa să se pronunţe decât asupra legilor sau ordonanţelor în vigoare, astfel ca, potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, excepţia este inadmisibila.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Eugenia Popa în Dosarul nr. 2.257/1999 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 lit. p) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește