DECIZIE nr. 15 din 9 februarie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 şi 46 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGheorghe Batranu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 şi 46 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, ridicată de Sandru Lucia şi Sandru Alin Mario în Dosarul nr. 6.565/1998 al Judecătoriei Oradea.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 26 ianuarie 1999, în lipsa părţilor legal citate şi în prezenta reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 2 februarie 1999 şi apoi pentru data de 9 februarie 1999.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 22 septembrie 1998 Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 şi 46 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, excepţie ridicată de Sandru Lucia şi Sandru Alin Mario în Dosarul nr. 6.565/1998 al acelei judecătorii. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 45 şi 46 din Legea nr. 94/1992 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât instituie o discriminare în ceea ce priveşte căile de atac, în „modul de abordare a unui judecător-magistrat faţă de un judecător financiar”, precum şi în faptul ca procurorul financiar are dreptul sa exercite căile de atac „chiar şi în cazul în care partea prejudiciata nu o face”, ceea ce nu îşi găseşte corespondentul în dreptul comun.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât Curtea de Conturi este organ cu activitate jurisdicţională, iar includerea judecării anumitor cauze în atribuţiile acesteia nu ingradeste accesul liber la justiţie. Se mai arata ca, potrivit art. 1 din Codul de procedură civilă, judecătoriile judeca în prima instanţa toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege specială în competenţa altor instanţe, iar Legea nr. 94/1992 este o lege specială.În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul sau de vedere Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu motivarea ca Legea nr. 94/1992 este o lege specială care prin textele criticate reglementează competenţa materială a Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi. Reglementarea acestei competente, precum şi a unor reguli de procedura speciale prin Legea nr. 94/1992 nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii identice, iar pentru situaţii diferite, soluţii diferite. Se menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 64 din 2 iunie 1994, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a art. 45 şi 46 din Legea nr. 94/1992.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Art. 45 şi 46 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi prevăd:"Art. 45. – (1) Colegiul jurisdicţional judeca şi hotărăşte, în prima instanţa, cu privire la plata despăgubirilor civile pentru pagube cauzate şi plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar comise de administratorii, gestionării şi contabilii, precum şi de celelalte persoane supuse jurisdicţiei Curţii de Conturi, potrivit legii, cu care este sesizat conform art. 36 alin. (2) şi art. 42 alin. (1).(2) Colegiul jurisdicţional judeca şi hotărăşte cu privire la plata de despăgubiri civile şi pe alte persoane, în cazul în care au participat, împreună cu cei prevăzuţi în alin. (1), la producerea daunei. … Art. 46. – Colegiul jurisdicţional judeca, în prima instanţa, contestaţiile introduse împotriva actelor de imputaţie de către administratorii, gestionării, contabilii, precum şi de către ceilalţi salariaţi, care au participat, împreună cu aceştia, la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute de art. 18, în legătură cu formarea, administrarea şi întrebuinţarea resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi cu gestionarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale."Prin excepţia de neconstituţionalitate ridicată se susţine ca prevederile art. 45 şi 46 din Legea nr. 94/1992 contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. Se arata ca textele criticate creează discriminare între cetăţeni în ceea ce priveşte căile de atac, în „modul de abordare a unui judecător-magistrat faţă de un judecător financiar”, precum şi prin faptul ca procurorul financiar are dreptul sa exercite căile de atac „chiar şi în cazul în care partea pretins prejudiciata nu o face”, ceea ce nu îşi regaseste corespondentul în dreptul comun.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi este o lege specială care reglementează, prin art. 45 şi 46, competenţa materială a Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi atât cu privire la obiectul cauzelor pe care acesta este abilitat să le judece, cat şi cu privire la categoriile de persoane supuse judecaţii. Temeiul stabilirii în competenţa Curţii de Conturi a unor atribuţii cu caracter jurisdicţional îl constituie art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „În condiţiile legii, Curtea exercita şi atribuţii jurisdicţionale”. Sub acest aspect, prevederile art. 45 şi 46 din Legea nr. 94/1992 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 64 din 2 iunie 1994, definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, Curtea Constituţională a statuat ca aceste dispoziţii sunt constituţionale. S-a reţinut ca atâta timp cat, „potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, Curtea de Conturi îndeplineşte atribuţii jurisdicţionale, este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili modul de organizare a acestei activităţi, ca şi competenţa instanţelor Curţii de Conturi, desigur în limitele prevederii constituţionale respective. Din analiza reglementărilor cuprinse în cap. II, ca şi a conţinutului celor două articole contestate rezultă ca aceste limite nu au fost depăşite, astfel încât prevederile cap. II şi ale art. 45 şi 46 din Legea nr. 94/1992 sunt constituţionale”. Cele stabilite prin decizia menţionată cu privire la aceasta critica îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa, neexistand elemente de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Reglementarea acestei competente a Curţii de Conturi, precum şi a unor reguli de procedura speciale prin Legea nr. 94/1992 nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin ca art. 45 şi 46 din Legea nr. 94/1992 creează o situaţie discriminatorie unor categorii de cetăţeni care, pentru apărarea drepturilor lor, nu se pot adresa direct instanţelor de judecată, ci trebuie mai întâi să se adreseze organelor de jurisdicţie ale Curţii de Conturi. Dar, conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, principiul egalităţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Egalitatea părţilor în procesul civil nu exclude, ci chiar implica un tratament juridic diferenţiat. Tratamentul diferit, instituit prin art. 45 şi 46 din Legea nr. 94/1992, se întemeiază pe mai multe elemente de diferentiere faţă de alte cazuri de răspundere civilă sau materială, cum ar fi: natura proprietăţii pagubite, natura persoanelor juridice care administrează patrimoniul respectiv, natura prejudiciilor cauzate şi calitatea specială a persoanelor cu răspundere principala pentru aceste prejudicii. Aceste categorii de cauze şi de persoane se deosebesc de altele şi ele dau dreptul legiuitorului sa instituie un tratament diferit, dar nediscriminatoriu, în cadrul categoriilor cu situaţie identică.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 2, 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 şi 46 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, ridicată de Sandru Lucia şi Sandru Alin Mario în Dosarul nr. 6.565/1998 al Judecătoriei Oradea.Definitivă.Pronunţată şi şedinţa publică din data de 9 februarie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește