DECIZIE nr. 15 din 28 ianuarie 1997*)

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3, 5, 6 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18 din 21 ianuarie 1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată prin Legea nr. 12 din 3 februarie 1995



Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 149 din 3 iunie 1997.Mihai Constantinescu – preşedinteNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorMaria Bratu – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Prin Încheierea din 31 octombrie 1996 a Judecătoriei Oradea, pronunţată în Dosarul nr. 4.378/1996 al acestei instanţe, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3, 5, 6 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18 din 21 ianuarie 1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată prin Legea nr. 12/1995. Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „Eurocable” – S.R.L. Oradea în cadrul contestaţiei pe care a formulat-o împotriva amenzii contravenţionale aplicate de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Bihor, pentru încălcarea termenului legal de repatriere a unui avans în valută, plătit de societatea comercială, pentru efectuarea unor importuri pe care însă nu le-a mai realizat.Prin excepţia ridicată se susţine ca dispoziţiile art. IV pct. 3, 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 sunt neconstituţionale, întrucât încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 134 alin. (1), potrivit cărora economia României este o economie de piaţa, şi ale alin. (2) lit. a) al aceluiaşi articol, în ceea ce priveşte obligaţia statului de a asigura libertatea contractelor, precum şi prevederile art. 29 şi art. 30 din Constituţie, privind libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare, care, în domeniul contractual, fundamentează libertatea contractuală. De asemenea, prin excepţie se invoca şi neconstituţionalitatea prevederilor art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, deoarece instituie „o răspundere fără culpa” şi contravine art. 41 alin. (7) din Constituţie, aplicarea unei amenzi, „în cazul neexecutării unei obligaţii contractuale”, echivaland „cu o confiscare nelegală”.Instanţa, exprimandu-şi opinia în temeiul art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considera excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât prevederile art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 nu instituie o răspundere obiectivă, orice contravenţie presupunand existenta culpei a carei constatare este însă un atribut exclusiv al instanţelor judecătoreşti, iar amenda aplicată pentru săvârşirea contravenţiei nu are caracterul unei confiscari, nefiind deci aplicabile prevederile art. 41 alin. (7) din Constituţie, referitoare la prezumţia dobândirii licite a bunurilor. De asemenea, instanţa considera ca prevederile art. IV pct. 3, 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 sunt constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, referitoare la obligaţia statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară şi întrucât nu încalcă cu nimic prevederile art. 29 şi 30 din Constituţie.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, iar în baza art. 5 din aceeaşi lege, s-a solicitat şi opinia Băncii Naţionale a României asupra excepţiei invocate.În punctul de vedere al Guvernului se considera excepţia nefondata, deoarece dispoziţiile art. IV pct. 3, 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, prin stabilirea unor limite maxime de repatriere a valutei, nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), pe de o parte, iar pe de altă parte, îşi afla fundamentul constituţional în dispoziţiile lit. b) a aceluiaşi articol, referitor la obligaţia statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea financiară şi valutară. De asemenea, Guvernul considera ca dispoziţiile art. 29 şi 30 din Constituţie sunt aplicabile, întrucât privesc drepturile fundamentale ale cetăţenilor, pe când Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 reglementează activitatea agenţilor economici, persoane juridice. În ceea ce priveşte criticile formulate în legătură cu prevederile art. IV pct. 7 din ordonanţa, se arata ca este inexact ca aceste prevederi ar fi instituit o răspundere fără culpa, orice contravenţie presupunand existenta unei culpe, iar măsura confirmării priveşte obiectul cu care s-a săvârşit contravenţia, ceea ce este în concordanta cu dispoziţiile art. 41 alin. (8) din Constituţie.Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.În opinia Băncii Naţionale a României, comunicată de Direcţia juridică a acesteia, se considera ca art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 este constituţional, întrucât atât prevederile acestui punct, cat şi cele ale pct. 3, 5 şi 6 din acelaşi articol urmăresc să asigure repatrierea valutei, obligaţie justificată de disciplina financiară instituită de stat şi de autoritatea monetara, de natura operaţiunilor şi de necesitatea constituirii disponibilităţilor valutare pentru funcţionarea „economiei de piaţa în condiţiile unei convertibilitati interne limitate a monedei naţionale”. În concluzie, se considera ca dispoziţia legală ce face obiectul excepţiei „este de natura a întări disciplina financiară, a preveni blocajul financiar în serie, determinând în final o circulaţie monetara sanatoasa şi reală”.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului şi opinia Băncii Naţionale a României, precum şi dispoziţiile art. IV pct. 3, 5, 6 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată prin Legea nr. 12/1995, raportate la dispoziţiile Constituţiei, retine următoarele:Analizând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze, fiind legal sesizată.Litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepţia priveşte contestarea unei amenzi aplicate pentru nerepatrierea unor sume în valută plătite cu titlu de avans şi nerestituite în termenele maxime prevăzute la art. IV pct. 3 alin. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994. În consecinţa, celelalte alineate ale pct. 3, în afară de alin. 3, precum şi prevederile pct. 5 şi 6 ale art. IV din ordonanţa sus-menţionată sunt irelevante pentru soluţionarea cauzei, astfel încât, în temeiul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia pot face obiectul unei excepţii numai dispoziţiile legale de care depinde soluţionarea procesului, în speta a contestaţiei, rezultă ca excepţia invocată este pertinenta numai în ceea ce priveşte dispoziţiile alin. 3 al pct. 3 şi cele ale pct. 7 al art. IV din ordonanţa sus-menţionată.Alin. 3 al pct. 3 din art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 prevede că, în cazul plăţilor în avans pentru importuri, avansul plătit trebuie restituit într-un termen de 15 zile calendaristice, calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.Prin excepţia invocată se susţine ca aceasta dispoziţie legală ar fi neconstitutionala, întrucât încalcă libertatea contractuală, impusa de principiul prevăzut de alin. (1) al art. 134 din Constituţie, potrivit căruia economia în România este o economie de piaţa, şi de dispoziţiile alin. (2) lit. a) din acelaşi articol, referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, ca şi de dispoziţiile constituţionale ale art. 29 şi 30, privind libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare. Critica invocată nu poate fi reţinută. Conform art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, statul are obligaţia de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea financiară şi valutară. Într-o interpretare sistematica a art. 134, aceasta prevedere urmează a fi aplicată în concordanta şi cu dispoziţiile alin. (1), privind economia de piaţa, şi ale alin. (2) lit. a) privind libertatea comerţului, din acelaşi articol, ceea ce presupune ca dispoziţiile legale instituite pentru consolidarea regimului valutar şi întărirea disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare, cum sunt cele de la alin. 1 al pct. 3 din art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, sunt conforme cerinţelor economiei de piaţa, în stadiul ei actual de dezvoltare, ca şi regulilor necesare pentru asigurarea, în ansamblul economiei, a libertăţii comerţului. De asemenea, art. 29 şi 30 privesc, în esenta, drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor, care nu pot fi opuse cerinţelor apărării intereselor naţionale în activitatea financiară şi valutară.În ceea ce priveşte dispoziţiile pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, invocarea, prin excepţie, a prevederilor art. 41 alin (7) din Constituţie nu este concludenta, deoarece, în speta, nu provenienţă valutei formează obiectul litigiului, ci folosirea ei, sub forma de avans, pentru efectuarea unei operaţiuni de import, cu încălcarea termenului de repatriere prevăzut de dispoziţiile alin. 3 al pct. 3 din art. IV al ordonanţei, având drept consecinţa săvârşirea faptei contravenţionale prevăzute la pct. 7 al art. IV din aceeaşi ordonanţa. După cum se arata în opinia instanţei, constatarea existenţei sau inexistentei culpei este de competenţa exclusiva a instanţei judecătoreşti. În ceea ce priveşte motivul invocat în susţinerea excepţiei, în sensul că „aplicarea unei amenzi, în cazul neexecutării unei obligaţii contractuale, echivaleaza cu o confiscare nelegală”, aceasta se bazează pe o confuzie între obligaţia contractuală, convenită de părţi, şi obligaţia legală de repatriere a avansului plătit, instituită de lege, a carei încălcare constituie conţinutul contravenţiei reglementate de prevederile pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c.), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3, 5, 6 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18 din 21 ianuarie 1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată prin Legea nr. 12 din 3 februarie 1995, invocată de Societatea Comercială „Eurocable” – S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 4.378/1996 al Judecătoriei Oradea.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 28 ianuarie 1997.PREŞEDINTE,dr. Mihai ConstantinescuMagistrat-asistent,Maria Bratu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește