DECIZIE nr. 15 din 22 ianuarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000, excepţie ridicată de Mihai Toncea în Dosarul nr. 2.469/2001 al Tribunalului Galaţi – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei susţine ca prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 sunt neconstituţionale, deoarece îl lipsesc de exercitarea caii de atac a apelului.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, statuand ca aceasta cuprinde norme procedurale, de aplicare imediata, care nu contravin principiului neretroactivitatii legii şi nici celui al accesului liber la justiţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 20 august 2001, pronunţată în Dosarul nr. 2.469/2001, Tribunalul Galaţi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000, excepţie ridicată de Mihai Toncea într-un dosar având ca obiect judecarea contestaţiei în anulare formulate de autorul excepţiei împotriva Deciziei nr. 685/R/2001 pronunţată de Tribunalul Galaţi – Secţia civilă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 contravine dispoziţiilor art. 125 alin. (3) şi ale art. 128 din Constituţie, deoarece din interpretarea textelor legale criticate rezultă ca până la înfiinţarea noilor complete cu asistenţi judiciari hotărârile pronunţate în prima instanţa sunt supuse atât caii de atac a apelului, cat şi a recursului. Or, în cazul de faţa, „când completul format numai dintr-un judecător a pronunţat recurs pe care Tribunalul Galaţi l-a judecat ca recurs, am fost lipsit de calea de atac a apelului”.Tribunalul Galaţi – Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, deoarece autorul acesteia "în realitate nu a invocat neconstituţionalitatea legilor criticate ci, de fapt, a criticat aplicarea acestor dispoziţii referitoare la compunerea instanţei şi la căile de atac în cauza sa".Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, întrucât criticile formulate exced controlului exercitat de Curtea Constituţională, fiind în competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti să se pronunţe asupra aplicării corecte a legii. Totodată se arata ca dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 nu contravin prevederilor art. 123 alin. (3) şi ale art. 128 din Constituţie, în condiţiile în care competenţa de soluţionare şi procedura de judecată a conflictelor de muncă au fost stabilite prin lege.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 şi ale Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 15/2000 este neîntemeiată, deoarece, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei. În acest sens sunt menţionate deciziile Curţii Constituţionale nr. 265/2000 şi nr. 88/2001.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. IV din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, aprobată prin Legea nr. 118/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 30 martie 2001. Dispoziţiile acestui articol au în vedere modificarea competentei instanţelor judecătoreşti în materia litigiilor de muncă. Aplicarea acestor dispoziţii presupune o perioadă de tranzitie, a carei reglementare este data de art. IX alin. (1) din ordonanţa. Textele avute în vedere de autorul excepţiei au următorul cuprins:– Art. IV: "Cauzele care au ca obiect judecarea în fond a unor litigii de muncă, aflate pe rolul judecătoriilor, vor fi trecute la completele care judeca conflictele de muncă şi litigiile de muncă din cadrul judecătoriei respective, imediat după înfiinţarea acestora.Apelurile declarate până la data infiintarii noilor instanţe, precum şi cele aflate în curs de judecată vor fi soluţionate de instanţele legal sesizate.Recursurile declarate sau aflate în curs de judecată vor fi trecute la secţiile care judeca conflicte de muncă şi litigii de muncă din cadrul tribunalelor.";– Art. IX: "(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor pct. 6 al art. I, care se aplică de la data numirii asistentilor judiciari prin ordin al ministrului justiţiei, dar nu mai târziu de 30 iunie 2000."Totodată este criticat şi articolul unic din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 14 martie 2000, al cărui conţinut este următorul:"Articol unic. – Alineatul (1) al articolului IX din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, se modifica şi va avea următorul cuprins:«Art. IX. – (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor pct. 6 al art. I, care se aplică de la data numirii asistentilor judiciari prin ordin al ministrului justiţiei, dar nu mai târziu de 30 iunie 2000.»"Autorul excepţiei considera ca aceste dispoziţii legale contravin următoarelor norme constituţionale:– Art. 125 alin. (3): "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege.";– Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca prin Decizia nr. 93 din 27 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 15 mai 2001, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, retinand, în esenta, ca este neîntemeiată susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate ar aduce atingere sau ingradire prevederilor constituţionale ale art. 128, deoarece reglementarea competentei şi a căilor de atac intră în atributia exclusiva a legiuitorului, care poate institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii deosebite, cu condiţia de a nu se aduce atingere unor norme sau principii constituţionale.În legătură cu critica adusă dispoziţiilor din ordonanţa privind încălcarea art. 125 alin. (3) din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 133 din 26 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 15 iunie 2001, prilej cu care s-a statuat ca aceasta nu poate fi primită, deoarece în speta legea prevede că soluţionarea recursurilor se face de către tribunale, desigur nu de aceiaşi judecători care au soluţionat apelul.Considerentele pe care s-au întemeiat soluţiile anterioare ale Curţii Constituţionale sunt valabile şi în cauza de faţa, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.În sfârşit, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca "din interpretarea logica şi legală, a textelor criticate" rezultă ca până la înfiinţarea noilor instanţe hotărârile pronunţate de judecătorii sunt supuse şi apelului, iar nu numai recursului, ceea ce nu s-a făcut şi în cazul dat de hotărârea instanţei de fond din 28 februarie 2000, când completul format numai dintr-un judecător a pronunţat sentinta cu recurs pe care l-a judecat Tribunalul Galaţi, ceea ce, în opinia autorului, l-a privat de calea de atac a apelului. Curtea constata ca aceste aspecte, privind o eventuala greseala în interpretarea şi aplicarea legii şi, ca o consecinţa, lipsirea autorului excepţiei de accesul la calea de atac a apelului, exced atributiei Curţii Constituţionale, prevăzută la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii, care a statuat prin Decizia nr. 265/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 martie 2001, în sensul că interpretarea legii este atributul suveran al instanţei de judecată în opera de infaptuire a justiţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000, excepţie ridicată de Mihai Toncea în Dosarul nr. 2.469/2001 al Tribunalului Galaţi – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește