DECIZIE nr. 15 din 21 ianuarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Nicolescu în Dosarul nr. 4.459/2002 al Judecătoriei Pitesti.La apelul nominal, lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 28 martie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 4.459/2002, Judecătoria Pitesti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Nicolescu într-o cauza civilă având ca obiect contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2), art. 11, 16 şi 20, precum şi prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, se arata ca textul de lege criticat, care lasă la aprecierea instanţei de judecată stabilirea cuantumului cauţiunii pentru suspendarea executării silite, "creează o discriminare pe criteriul averii", prin aceea ca se constrânge contestatorul "să depună o sumă pentru a asigura posibilitatea achitării unei datorii pe care nu o are ori a carei întindere nu este cea pretinsa de creditor […]." În acest mod, autorul excepţiei considera ca se poate "da naştere unui nou proces" al cărui obiect este "recuperarea prejudiciului cauzat de lipsa de folosinţă a sumei consemnate […]", ceea ce duce, datorită prelungirii termenului de soluţionare a cauzei, la neîndeplinirea exigenţei "termenului rezonabil". În legătură cu acest aspect, autorul excepţiei invoca, din jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, cauza "Bricmont contra Belgiei", 1986.Judecătoria Pitesti apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanta atât cu principiul egalităţii în drepturi consacrat prin art. 16 din Constituţie, cat şi cu cel al soluţionării cauzei într-un "termen rezonabil", prevăzut de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se arata ca, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată ale instanţelor judecătoreşti sunt stabilite de lege. Totodată, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, partea interesată are posibilitatea sa atace încheierea data asupra suspendării executării şi, cu acest prilej, sa supună controlului judecătoresc şi cauţiunea al carei cuantum ar fi disproportionat faţă de valoarea obiectului executării.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competenţa poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţa, în afară de cazul în care legea dispune altfel."Textele constituţionale a căror încălcare este invocată de autorul excepţiei sunt următoarele:– Art. 4. alin. (2): "România este patria comuna şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială.";– Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."; … – Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege."; … – Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale." … De asemenea, se susţine ca este infrant pct. 1 al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice, ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei."Examinând excepţia, Curtea constata ca dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 150 din 9 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002, ca textul de lege nu instituie diferenţe de tratament juridic sau privilegii ori discriminări. De asemenea, Curtea a reţinut ca, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, "Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2 instanţa, în toate cazurile, se pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat". Prin urmare, autorul cererii de suspendare poate formula recurs, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului cauţiunii, în cazul în care apreciază ca acesta este exagerat.Cu acel prilej, Curtea a mai reţinut ca procedura executării silite, inclusiv contestaţia la executarea reglementată de "Cartea V – Despre executarea silită", face parte din Codul de procedură civilă – art. 371^1 – art. 580. Or, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege. Este deci la latitudinea autorităţii legiuitoare sa stabilească competenţa instanţei de a fixa cuantumul cauţiunii cerute pentru suspendarea executării silite, în funcţie de specificul fiecărei cauze.În ceea ce priveşte argumentul autorului excepţiei, potrivit căruia, prin prevederea cauţiunii, este incalcata exigenta soluţionării cauzei într-un "termen rezonabil", astfel cum este consacrată prin art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se observa că nu poate fi reţinut. Obligaţia depunerii cauţiunii nu aduce atingere dreptului persoanei la judecarea în mod echitabil, în mod public, într-un termen rezonabil, de o instanţa independenta şi impartiala, ci, dimpotriva, creează premise pentru realizarea unui proces echitabil. Invocarea cauzei "Bricmont contra Belgiei", 1986, nu are vreo relevanta pentru susţinerea excepţiei de faţa, deoarece depunerea cauţiunii în cuantumul stabilit de instanţa de judecată, în vederea suspendării executării până la soluţionarea cauzei, nu poate echivala cu prelungirea termenului de soluţionare a cauzei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Nicolescu în Dosarul nr. 4.459/2002 al Judecătoriei Pitesti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Doina Suliman––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește