DECIZIE nr. 15 din 12 ianuarie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 din Codul familiei



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 din Codul familiei, excepţie ridicată de Alcor Grigore Voicu în Dosarul nr. 6.621/200/2008 al Tribunalului Buzău – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6.621/200/2008, Tribunalul Buzău – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Alcor Grigore Voicu într-o cauză ce are ca obiect o acţiune de încredinţare a copilului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 94 din Codul familiei nu asigură egalitatea în drepturi a părinţilor sub aspectul stabilirii obligaţiei de întreţinere, întrucât cuantumul acesteia nu este stabilit prin luarea în considerare a venitului net realizat de fiecare părinte, ci prin raportare exclusiv la venitul net lunar realizat de părintele căruia nu i s-a încredinţat minorul spre creştere şi educare.Tribunalul Buzău – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, iar cu privire la relevanţa excepţiei în soluţionarea cauzei apreciază că normele legale criticate ţin de substanţa obiectului cauzei deduse judecăţii, aplicarea lor determinând procedura de judecată şi implicit de administrare a probelor în calea de atac. Instanţa nu şi-a exprimat opinia cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 94 din Codul familiei.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 168/2006 şi nr. 327/2004. Totodată, apreciază că autorul pune în discuţie modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor criticate, care sunt de competenţa instanţei de judecată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 94 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conţinut:"Art. 94. – Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.Instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte.Când întreţinerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii."Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, invocă şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:În ipoteza desfacerii căsătoriei prin divorţ, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copilului se stabilesc, prin hotărârea de divorţ, chiar dacă părţile nu au făcut cerere în acest sens. Faptul încredinţării copilului unuia dintre părinţi, chiar dacă acesta are mijloace suficiente de trai, nu scuteşte pe celălalt părinte de a contribui la cheltuielile de întreţine a copilului şi aceasta, deoarece ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copiii lor. Astfel, prin hotărârea de divorţ, instanţa va obliga pe părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul să plătească celuilalt părinte sau persoanei căreia i-a fost încredinţat copilul suma fixată pentru întreţinerea acestuia.Potrivit art. 86 alin. 1 coroborat cu art. 107 alin. 2 din Codul familiei, obiectul acestei obligaţii îl formează asigurarea mijloacelor necesare întreţinerii, respectiv alimente, locuinţă, îmbrăcăminte, medicamente, precum şi a mijloacelor necesare pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor. Stabilirea obligaţiei de întreţinere se face în funcţie de veniturile părintelui obligat, în temeiul prevederilor art. 94 alin. 1 şi 2 din Codul familiei, care prevăd că „întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti”, iar „instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte”. În cazul în care întreţinerea este datorată de către părinţi sau adoptatori care obţin venituri din muncă, art. 94 alin. 3 din Codul familiei instituie anumite plafoane maxime până la care se poate stabili obligaţia de întreţinere, ţinând seama de numărul copiilor ce urmează a beneficia de acest drept.De altfel, instanţa de judecată este suverană în a determina cuantumul pensiei de întreţinere în funcţie de situaţia de fapt.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 din Codul familiei, excepţie ridicată de Alcor Grigore Voicu în Dosarul nr. 6.621/200/2008 al Tribunalului Buzău – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește