DECIZIE nr. 149 din 9 mai 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată şi modificată prin Legea nr. 506/2001



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată şi modificată prin Legea nr. 506/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bere-Lichior Margineni” – S.A. din Bacau în Dosarul nr. 2.809/2001 al Curţii de Apel Bacau – Secţia civilă.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată, deoarece prevederile criticate nu contravin, asa cum susţine autorul excepţiei, textului constituţional invocat şi nici dispoziţiilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arata ca principiul constituţional al prezumţiei de nevinovatie nu este incident în cauza.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 17 septembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 2.809/2001, Curtea de Apel Bacau – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 506/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bere-Lichior Margineni” – S.A. din Bacau într-o cauza având ca obiect judecarea recursului declarat împotriva Deciziei nr. 887/2001 pronunţate de Tribunalul Bacau.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca procedura administrativă instituită prin dispoziţiile art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 contravine prevederilor art. 23 alin. (8) şi (9) din Constituţie şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În esenta, se arata ca dispoziţiile legale criticate lezeaza dreptul părţilor din proces la o judecata echitabila de către o instanţa independenta şi impartiala, situaţie în care se încalcă prezumţia de nevinovatie, prin aceea ca în cazul indiciilor săvârşirii unei infracţiuni textele criticate nu prevăd şi suspendarea executării silite, ci numai a judecaţii. În felul acesta, considera autorul excepţiei, sunt puse în executare actele de control sau de impunere ale organelor de control financiar, fără a exista în cauza o hotărâre definitivă de condamnare.Curtea de Apel Bacau – Secţia civilă apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata sub aspectul încălcării art. 23 alin. (8) şi (9) din Constituţie şi a art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 instituie o procedură administrativ-jurisdicţională care nu inlatura intervenţia instanţelor judecătoreşti şi, totodată, oferă posibilitatea soluţionării contestaţiilor într-un termen rezonabil. Se mai arata ca „decizia data în suspendarea cauzei, în temeiul art. 12 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, poate fi atacată la instanţa de judecată”. În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, instanţa apreciază ca textele respective au fost modificate implicit prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila. Se considera ca textele de lege a căror constituţionalitate se contesta nu au relevanta în cauza. Aceste prevederi legale, conform punctului de vedere exprimat, sunt "incidente numai fazei administrativ-jurisdicţionale de soluţionare a contestaţiilor împotriva actelor de control sau impunere ale Ministerului Finanţelor Publice. Or, cauza dedusă judecaţii este o contestaţie la executare", a carei dezlegare nu are legătură cu prevederile legale criticate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata. Se apreciază, în esenta, ca aceste dispoziţii legale instituie o procedură administrativ-jurisdicţională care nu inlatura intervenţia instanţei judecătoreşti. De asemenea, se arata ca în cauza nu sunt incidente dispoziţiile art. 23 alin. (8) şi (9) din Constituţie, întrucât aceste texte vizează procesele penale, iar nu contestaţiile împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum acesta a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, dispoziţii ulterior modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 53/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 30 august 1997, şi prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 113/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 30 iunie 1999, precum şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13 din 26 iunie 2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506 din 4 octombrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001.Dispoziţiile legale criticate sunt următoarele:– art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, cu modificările ulterioare: „Exercitarea căilor de atac la organele competente, de către plătitori, cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare, nu suspenda obligaţia acestora de plată.Cu toate acestea, Ministerul Finanţelor sau, după caz, autorităţile administraţiei publice locale, prin organele lor competente în soluţionarea obiectiunilor, pot dispune, la cererea plătitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, suspendarea obligaţiei de plată la bugetul de stat sau, respectiv, la bugetele locale, până la soluţionarea primei cai de atac.";– art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001: „(1) Organul de soluţionare a contestaţiei prevăzut la art. 5 poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când exista indiciile săvârşirii unei infracţiuni a carei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie data în procedura administrativă reglementată de prezenta ordonanţă de urgenţă.(2) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condiţiile legii." … Ulterior ridicării excepţiei, Legea nr. 506 din 4 octombrie 2001, prin care Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 a fost aprobată cu modificări şi completări, a introdus la art. 10 din ordonanţa, după alin. (1), alin. (1^1) având următorul cuprins: „Decizia de suspendare poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competenţa. Judecata se face în regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public. Soluţia instanţei este definitivă şi irevocabilă.”Analizând prevederile legale criticate, Curtea observa ca adăugarea acestui alineat la art. 10 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 nu influenţează excepţia de neconstituţionalitate, în condiţiile în care noul alineat introdus reglementează alte aspecte decât cele sesizate de autorul excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost invocată încălcarea dispoziţiilor art. 23 alin. (8) şi (9) din Constituţie, care au următorul cuprins:"(8) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.(9) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii." … Se arata, totodată, ca prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei."O prima critica formulată de autorul excepţiei este aceea ca, instituind prin art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 suspendarea executării silite numai până la soluţionarea primei cai de atac, „nu s-a avut în vedere şi posibilitatea existenţei indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a carei constatare ar putea avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce s-ar pronunţa în procedura administrativă şi nu a prevăzut posibilitatea suspendării executării silite în aceste cazuri, până la dispariţia motivului care a condus la suspendarea judecaţii, în totală contradictie cu prevederile art. 23 alin. (8) din Constituţie”.În legătură cu aceasta critica de neconstituţionalitate, intemeiata pe susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat ar încalcă dispoziţiile art. 23 alin. (8) din Constituţie, Curtea observa ca între cele doua texte nu exista vreo legătură. Într-adevăr, în timp ce dispoziţiile art. 23 alin. (8) din Constituţie se referă la prezumţia de nevinovatie, prezumţie proprie procesului penal, textul de lege criticat reglementează soluţionarea caii de atac împotriva stabilirii obligaţiei bugetare, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996, cu modificările ulterioare, cale de atac prevăzută în cadrul unei proceduri jurisdicţional-administrative. De asemenea, nu sunt incidente în cauza nici dispoziţiile art. 23 alin. (9) din Constituţie, care se referă la stabilirea şi aplicarea pedepselor, iar nu la căile de atac în cadrul procedurilor jurisdicţional-administrative.În lumina aceloraşi considerente, Curtea nu poate retine nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, critica intemeiata pe susţinerea potrivit căreia posibilitatea suspendării judecării cauzei fără suspendarea executării silite ar încalcă dispoziţiile art. 23 alin. (8) şi (9) din Constituţie, întrucât textele constituţionale indicate de autorul excepţiei nu au legătură cu procedura jurisdicţional-administrativă reglementată prin dispoziţiile legale criticate.În ceea ce priveşte susţinerea ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevederi care, în esenta, se referă la dreptul la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil de o instanţa independenta şi impartiala, Curtea constata ca şi aceasta este neîntemeiată. Atât dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996, cu modificările ulterioare, cat şi cele ale Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 prevăd, în cadrul reglementării unei proceduri administrativ-jurisdicţionale pentru soluţionarea contestaţiilor referitoare la stabilirea unor obligaţii bugetare, posibilitatea ca deciziile pronunţate de organele administrativ-jurisdicţionale să fie atacate, potrivit legii, la instanţa judecătorească. Ca atare, nu se poate retine ca cei interesaţi nu au acces liber la justiţie. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit în jurisprudenta sa ca liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri administrativ-jurisdicţionale, în măsura în care împotriva hotărârilor pronunţate de organele administrative respective cei interesaţi se pot plange instanţelor judecătoreşti.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată şi modificată prin Legea nr. 506/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bere-Lichior Margineni” – S.A. din Bacau în Dosarul nr. 2.809/2001 al Curţii de Apel Bacau – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Costica BulaiMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește