DECIZIE nr. 149 din 19 septembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă



Lucian Mihai – preşedinteKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorMariana Trofimescu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, excepţie ridicată de Elena Rusu, Ioan Rusu şi Dorel Rusu în Dosarul nr. 6.513/1999 al Curţii de Apel Alba Iulia Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc toate părţile (autorii excepţiei şi Gheorghe Rusu). Procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 2 februarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 6.513/1999, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Elena Rusu, Ioan Rusu şi Dorel Rusu cu ocazia soluţionării recursului introdus împotriva Deciziei civile nr. 1.352 din 20 septembrie 1999, pronunţată de Tribunalul Sibiu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 modifica o lege organică, asa cum este Codul de procedură civilă, dar, nefiind încă aprobate prin lege de către Parlament, nu mai sunt în vigoare şi, în consecinţa, trebuie declarate neconstituţionale. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii legale contravin prevederilor art. 107 alin. (3) şi ale art. 114 din Constituţie. De asemenea, se susţine ca decizia recurată „trebuie comunicată conform reglementării anterioare Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998, cu considerentele şi dispozitivul împreună şi nu separat”.Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază excepţia ca fiind nefondata, deoarece Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 nu contravine dispoziţiilor art. 107 alin. (3) şi ale art. 114 din Constituţie. De asemenea, instanţa de judecată arata ca „Guvernul a fost abilitat sa adopte ordonanţa respectiva conform art. 1 lit. t) din Legea nr. 221/1997, iar efectele acestei ordonanţe s-au produs de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, când ordonanţa a intrat în vigoare”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată şi arata ca asupra constituţionalităţii prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 61/1999, statuand ca dispoziţiile acestei ordonanţe sunt constituţionale. Considerarea dispoziţiilor Codului de procedura civilă ca fiind de resortul legii organice ar echivala cu o completare a Constituţiei, care reglementează expres şi limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi. În ceea ce priveşte perimarea ordonanţelor neaprobate de Parlament, se precizează că nu exista nici o dispoziţie constituţională care să stabilească un anumit termen pentru dezbaterea şi aprobarea acestora de către Parlament.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Excepţia de neconstituţionalitate se referă la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile acestei ordonanţe modifica o lege organică, asa cum este Codul de procedură civilă, ceea ce contravine prevederilor art. 107 alin. (3) şi ale art. 114 din Constituţie. De asemenea, se considera ca, deoarece nu au fost încă aprobate prin lege de către Parlament, dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare şi, în consecinţa, trebuie declarate neconstituţionale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 au mai fost supuse controlului sau. Astfel, prin Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, şi prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 28 martie 2000, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 a fost respinsă. Pentru a ajunge la aceasta soluţie Curtea a reţinut, în esenta, ca, potrivit sistemului Constituţiei din 1991, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituţionale, iar nu pe cale de interpretare. Art. 72 alin. (3) din Constituţie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Atât în acest text, cat şi în celelalte articole din Constituţie în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice nu se prevede că procedura civilă este supusă reglementării prin asemenea legi.Considerentele şi soluţia din deciziile citate sunt valabile şi în cauza de faţa, neintervenind nici un element nou care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.În ceea ce priveşte susţinerea ca "ordonanţele Guvernului au caracter tranzitoriu, interimar", astfel că nu ar mai fi în vigoare dacă nu sunt aprobate de Parlament, Curtea nu o poate retine, deoarece, potrivit art. 114 alin. (3) din Constituţie, ordonanţele rămân fără efect numai dacă nu sunt supuse aprobării Parlamentului până la împlinirea termenului stabilit prin legea de abilitare.Asa fiind, nu se poate retine ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 infrang prevederile constituţionale ale art. 107 alin. (3) şi ale art. 114, întrucât ordonanţa criticata a fost emisă şi, ulterior, supusă aprobării Parlamentului în limitele şi în condiţiile stabilite prin Legea nr. 221/1997 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEA În numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, excepţie ridicată de Elena Rusu, Ioan Rusu şi Dorel Rusu în Dosarul nr. 6.513/1999 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește