DECIZIE nr. 149 din 16 aprilie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială „EURO COMPANY” Ltd din Bucureşti în Dosarul nr. 5.050/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 8 aprilie 2003 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 15 aprilie şi apoi la 16 aprilie 2003.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 7 noiembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 5.050/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială „EURO COMPANY” Ltd din Bucureşti într-o cauza având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui proces-verbal de punere în posesie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 48 din Legea nr. 10/2001 sunt neconstituţionale în măsura în care „domeniul de aplicare al acestora este interpretat altfel decât ipoteza în care cererea (notificarea) facuta în temeiul Legii nr. 10/2001 cuprinde elemente noi care invoca înlăturarea unor interdicţii existente în legislaţia anterioară şi care fac, în prezent, admisibilă restituirea în natura a imobilului ori acordarea de despăgubiri în echivalent, după caz”. Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile criticate „inlatura” autoritatea de lucru judecat în privinta hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior intrării în vigoare a acestei legi şi încalcă în mod evident principiile constituţionale consacrate de art. 123, 125 şi 128, referitoare la înfăptuirea justiţiei în numele legii, independenta judecătorilor şi exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile legii. Autoritatea de lucru judecat priveşte nu numai dispozitivul hotărârii judecătoreşti, ci şi problemele de drept ce sunt dezlegate irevocabil prin hotărârea judecătorească, astfel ca doar cu încălcarea principiilor constituţionale evocate „s-ar putea admite ca, în mod legal, reprezentantul autorităţii administrative care soluţionează cererea formulată conform Legii nr. 10/2001 să poată nesocoti dezlegarile date de instanţele judecătoreşti”.Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât principiile constituţionale invocate ar fi incalcate "dacă, asa cum susţine reclamantul, după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, care a avut în vedere legea existenta în acel moment, respectiv Legea nr. 112/1995, s-ar opune Parlamentului prerogativele ce-i revin din Constituţie de a perfectiona cadrul legislativ, în speta Legea nr. 10/2001, pe motiv ca s-au pronunţat deja hotărâri judecătoreşti irevocabile”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens arata ca art. 48 din Legea nr. 10/2001 acorda persoanelor îndreptăţite, precum şi celor vătămate într-un drept al lor o noua posibilitate de a se adresa instanţei pentru valorificarea drepturilor. Cu referire la susţinerea privind încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, arata ca aceasta problema „se pune numai în cazul în care prima acţiune a fost respinsă pe fond, adică instanţa, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, a constatat ca dreptul reclamantului nu exista”, iar nu şi atunci când acţiunea a fost respinsă fără a se cerceta fondul cauzei sau în cazul solicitării de măsuri reparatorii prin echivalent, „deoarece dreptul având ca obiect asemenea măsuri se naşte abia acum în temeiul noii legi”. Arata ca art. 48 din lege poate fi valorificat doar în ipoteza în care noua cerere (notificare) facuta în temeiul acestei legi cuprinde elemente noi sau invoca înlăturarea unor interdicţii existente în legislaţia anterioară, care fac în prezent admisibilă reparaţia în natura sau prin echivalent.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, care au următorul cuprins:– Art. 48: "Persoanele îndreptăţite, precum şi persoanele vătămate într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a prezentei legi li s-au respins, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, acţiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura soluţiilor pronunţate, măsuri reparatorii în natura sau prin echivalent, în condiţiile prezentei legi."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 123, 125 şi 128 din Constituţie, care prevăd:– Art. 123: "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.(2) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii."; … – Art. 125: (1) Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.(2) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. … (3) Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege."; … – Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională retine următoarele:Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considera ca prevederile art. 48 din Legea nr. 10/2001 încalcă principiile separaţiei puterilor în stat, al independentei judecătorilor şi infaptuirii justiţiei exclusiv de către instanţele judecătoreşti. Principalul argument în sensul acestor sustineri îl constituie autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţate anterior intrării în vigoare a acestei legi, prin care au fost respinse acţiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau orice alte persoane juridice.Din analiza acestor sustineri, Curtea constata ca dispoziţiile Legii nr. 10/2001, care conferă persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natura sau, după caz, prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, nu afectează autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti anterior pronunţate. Aceasta deoarece, pe de o parte, puterea lucrului judecat este o excepţie care operează în exclusivitate în domeniul procesual şi ea poate fi ridicată numai în faţa instanţelor judecătoreşti, iar pe de altă parte, pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar să fie întrunite toate cele trei elemente ale identităţii: părţile, obiectul şi cauza. Astfel, potrivit art. 1201 din Codul civil, „este lucru judecat atunci când a doua cerere are acelaşi obiect, este intemeiata pe aceeaşi cauza şi este între aceleaşi părţi, facuta de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”. Rezultă ca aceasta excepţie peremptorie şi absolută operează ca atare în cadrul unui nou proces civil şi nu este opozabilă autorităţilor publice chemate sa pună în aplicare legea noua care instituie măsuri reparatorii pentru toţi cei ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, inclusiv pentru cei ale căror acţiuni în revendicare au fost respinse de instanţele judecătoreşti în temeiul prevederilor legale în vigoare la data pronunţării acelor hotărâri judecătoreşti. Legea nr. 10/2001 cuprinde reglementări noi în materia restituirii şi da un nou înţeles notiunii de „imobile preluate în mod abuziv”. Asadar, chiar în situaţia în care s-ar naşte un nou litigiu, ca urmare a aplicării legii noi, acesta are o alta cauza şi uneori alte părţi decât cele existente în litigiul anterior, cu obiect identic. Existenta unei cauze noi este de natura sa elimine autoritatea de lucru judecat. De altfel, nimic nu-l împiedica pe legiuitor sa extindă, printr-o lege ulterioară, sfera subiectilor care urmează sa beneficieze de măsuri reparatorii şi la persoane cărora acest drept le-a fost refuzat de o lege anterioară. Faptul ca acest refuz a fost constatat printr-o hotărâre judecătorească anterioară nu poate lega legiuitorul într-o eterna negare a dreptului la reparatie, iar principiile independentei judecătorului şi infaptuirii justiţiei de către instanţele judecătoreşti nu sunt incalcate, întrucât instanţele de judecată trebuie să soluţioneze cauzele în temeiul prevederilor noii legi.În ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat, este de principiu ca aceasta nu poate funcţiona decât în cazul în care prima acţiune a fost respinsă pe fond, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care s-a constatat ca dreptul reclamantului nu exista. Este evident ca autoritatea de lucru judecat nu acţionează când acţiunea a fost respinsă fără a se cerceta fondul cauzei. Valorificarea reglementării conţinute în art. 48 din Legea nr. 10/2001 se poate face în ipoteza în care noua cerere (notificare) cuprinde elemente noi sau invoca înlăturarea unor interdicţii existente în legislaţia anterioară.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială „EURO COMPANY” Ltd din Bucureşti în Dosarul nr. 5.050/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 aprilie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Gabriela DragomirescuOPINIE SEPARATĂÎn dezacord cu soluţia adoptată cu majoritate de voturi, opinez ca textul de lege criticat este neconstitutional, în sensul şi pentru motivele ce se vor arata în continuare.1. În conformitate cu art. 1 alin. (3) din Constituţie, România este stat de drept, una dintre componentele acestui principiu fiind separaţia puterilor, adică exercitarea de către fiecare dintre cele trei puteri – legislativă, executivă şi judecătorească – a funcţiei care-i este proprie, în mod independent, la adapost de imixtiuni din partea celorlalte doua şi fără dreptul de a se amesteca în exerciţiul competentei acestora.În ceea ce priveşte independenta puterii judecătoreşti, aceasta este consacrată prin prevederile art. 123 şi 125 din Constituţie şi este garantată prin prevederile art. 148 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care dispoziţiile privind independenta justiţiei nu pot forma obiectul revizuirii.În virtutea principiilor statului de drept, Parlamentul adoptă legile, inclusiv pe cele privind organizarea instanţelor judecătoreşti şi procedurile judiciare, dar nu are dreptul să se substituie instanţelor judecătoreşti şi nici competenţa de a desfiinta, de a modifica ori de a declara ineficiente hotărârile pronunţate de acestea.Având în vedere aceste principii, nu pot impartasi opinia majoritara, după care autoritatea de lucru judecat operează în exclusivitate în domeniul procesual şi, în consecinţa, hotărârile judecătoreşti prin care s-au respins anterior Legii nr. 10/2001 cereri de retrocedare a unor imobile „nu sunt opozabile autorităţilor publice chemate să aplice legea noua”.Întemeindu-ma pe litera şi pe spiritul Constituţiei, consider ca toate actele juridice emise de organele fiecăreia dintre cele trei puteri în limitele competentei lor stabilite prin lege sunt opozabile organelor aparţinând celorlalte puteri.În ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti, acestea sunt opozabile atât organelor administrative – care au obligaţia să le execute în condiţiile legii -, cat şi Parlamentului.Dacă s-ar recunoaşte Parlamentului dreptul de a interveni în activitatea de judecată, fie şi printr-un act juridic de nivelul legii, ar insemna să se admită concentrarea în sfera de putere a acestei autorităţi publice cu caracter politic atât a funcţiei de legiferare, cat şi a celei de aplicare a legilor în soluţionarea litigiilor dintre subiectele de drept, privind existenta, întinderea şi exercitarea drepturilor lor subiective, ceea ce în statul democratic de drept nu este de conceput.Examinând conţinutul art. 48 din Legea nr. 10/2001, în raport cu dispoziţiile din Constituţia României mai sus citate, constat ca prevederea prin care se declara ineficiente toate hotărârile judecătoreşti prin care s-au respins acţiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, indiferent de natura hotărârilor pronunţate, releva o imixtiune evidenta a legiuitorului în sfera de competenţa a puterii judecătoreşti şi, prin aceasta, o încălcare a principiilor independenţei justiţiei şi separaţiei puterilor în stat.Ţinând seama de înţelesul sintagmei "indiferent de natura soluţiilor pronunţate" nu impartasesc opinia majoritara, în sensul că dispoziţia legală criticata s-ar referi exclusiv la situaţii noi, faţă de care reiterarea solicitărilor având ca obiect măsuri reparatorii nu este de natura sa aducă atingere hotărârilor pronunţate anterior de instanţele judecătoreşti. Dacă acesta ar fi înţelesul dispoziţiei legale criticate, atunci textul s-ar dovedi cu totul inutil, fiind în afară oricărei îndoieli ca solicitarea de măsuri reparatorii de către persoanele cărora prin reglementarea anterioară nu li se recunoscuse acest drept sau pentru imobile care nu puteau fi restituite proprietarilor deposedati abuziv nu ar putea fi împiedicată prin invocarea hotărârilor judecătoreşti întemeiate pe dispoziţiile restrictive din acea reglementare.2. Principiul autorităţii lucrului judecat – examinat în considerentele soluţiei adoptate cu majoritate de voturi – nu este consacrat prin Constituţie, astfel ca încălcarea acestui principiu nu poate constitui prin sine însăşi un caz de neconstituţionalitate.În consecinţa, examinarea încălcării principiului autorităţii lucrului judecat nu intră în resortul contenciosului constituţional decât în cazul şi în măsura în care implica şi încălcarea unor norme reglementate prin Legea fundamentală.În cauza, contrar celor reţinute în considerentele soluţiei, constat ca prin aplicarea prevederilor art. 48 din Legea nr. 10/2001 se ajunge la încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat, în cazul admiterii unor acţiuni respinse anterior pe motiv ca reclamantul nu şi-a dovedit dreptul sau de proprietate asupra bunului revendicat (făcându-se dovada ca, înainte ca bunul sa fi fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului, apartinuse altei persoane decât reclamantul sau ca reclamantul nu este moştenitorul proprietarului deposedat abuziv, neavând deci calitate procesuala), precum şi în alte cazuri în care, prin noile acţiuni, introduse pe baza Legii nr. 10/2001, nu se invoca alte motive (cauze) de admisibilitate decât cele invocate în susţinerea acţiunilor respinse sub imperiul legii vechi şi care erau şi atunci operante.De altfel, sintagma "indiferent de natura soluţiilor pronunţate", cuprinsă în textul care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, este suficient de precisa şi de categorica pentru a lasă loc şi altei interpretări decât aceea ca persoanele nominalizate în art. 48 din Legea nr. 10/2001 pot solicita, în condiţiile legii – adică inclusiv pe cale judiciară -, măsuri reparatorii, chiar dacă prin hotărâri definitive şi irevocabile li s-au respins acţiuni având acelaşi obiect şi întemeiate pe aceeaşi cauza.Dacă, asa cum aratam, încălcarea autorităţii lucrului judecat nu constituie un caz de neconstituţionalitate, ci de nelegalitate a hotărârii judecătoreşti pronunţate în acest mod, cenzurabil în cadrul procedurii judiciare obişnuite, în schimb, înlăturarea autorităţii lucrului judecat printr-o dispoziţie legală care declara ineficiente hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţate anterior, pune în discuţie constituţionalitatea acestei dispoziţii sub aspectul aplicării legilor în timp, fiind evident ca efectele ei se produc nu numai pentru viitor, ci şi pentru trecut.În consecinţa, constat ca textul criticat contravine şi dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, în conformitate cu care legea dispune numai pentru viitor.Pentru aceste considerente, opinez ca excepţia de neconstituţionalitate trebuia să fie admisă şi să se constate ca sintagma "indiferent de natura soluţiilor pronunţate", din cuprinsul art. 48 din Legea nr. 10/2001, contravine dispoziţiilor din Constituţia României, citate mai sus.Judecător,Nicolae Cochinescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește