DECIZIE nr. 148 din 25 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihaly Nagy în Dosarul nr. 10.997/2003 al Judecătoriei Cluj-Napoca.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsă fiind partea Societatea Comercială "Expres" – S.R.L. din Cluj-Napoca, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, Mihaly Nagy solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.Reprezentantul Ministerului Public arată că, deşi sunt criticate dispoziţiile art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 281/2003, la data sesizării Curţii Constituţionale aceste dispoziţii fuseseră modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003. Întrucât în redactarea dată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003, soluţia legislativă a textului de lege criticat este diferită de cea anterioară, în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 decembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 10.997/2003, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. 3 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Mihaly Nagy, inculpat în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, indicând art. 139 alin. 3 din Codul de procedură penală, însă referindu-se la conţinutul art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 281/2003, că aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată. În opinia autorului excepţiei, expertiza medico-legală prevăzută de textul criticat ar trebui să rămână la domeniul strict medical în ceea ce priveşte stabilirea capacităţii arestatului de a suporta regimul detenţiei, aprecierea faptului dacă cel arestat preventiv suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a „suporta” regimul detenţiei bazându-se pe elemente profund subiective, străine de înfăptuirea justiţiei în mod egal şi obiectiv pentru toţi cetăţenii.Judecătoria Cluj-Napoca consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. Se arată că "dispoziţia din art. 139 alin. 3 Cod procedură penală modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003, nu încalcă dispoziţiile art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, întrucât reglementarea legală în vigoare este în măsură să răspundă cerinţelor din art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, conform căruia la alegerea măsurii preventive se ţine seama, între altele, şi de sănătatea persoanei faţă de care se ia măsura.”În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.Guvernul consideră că dispoziţiile criticate, potrivit cărora revocarea măsurii arestării preventive se dispune dacă instanţa constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua medicală a Direcţiei Generale a Penitenciarelor, sunt întemeiate pe un criteriu obiectiv, astfel încât argumentele invocate de autorul excepţiei privitoare la "aprecierile nemedicale asupra posibilităţilor bolnavului de a suporta sau nu regimul detenţiei" sunt lipsite de obiect. Posibilitatea de aplicare în cadrul reţelei medicale a Direcţiei Generale a Penitenciarelor a unui anumit tratament, specific unei anumite boli, constituie o circumstanţă de fapt, obiectivă, aşadar în deplin acord cu prevederile art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată. În concluzie, Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată.Avocatul Poporului precizează că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 139 alin. 3^4, introdus prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, iar nu dispoziţiile art. 139 alin. 3 din Codul de procedură penală, aşa cum se arată în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale. Totodată arată că, la data sesizării Curţii Constituţionale, conţinutul art. 139 alin. 3^4 era modificat prin art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003, iar în actuala redactare soluţia legislativă a textului de lege criticat este diferită de cea anterioară. În condiţiile în care conţinutul art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedură penală era modificat la data sesizării Curţii Constituţionale, sunt incidente prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile legale în vigoare. În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că excepţia este inadmisibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei, potrivit încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 139 alin. 3 din Codul de procedură penală. Aşa cum rezultă însă din concluziile scrise depuse de autorul excepţiei de neconstituţionalitate la dosarul instanţei de judecată, excepţia priveşte dispoziţiile art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 62 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, având următorul conţinut: „De asemenea, dacă instanţa constată, pe baza unei expertize medico-legale că cel arestat preventiv suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a suporta regimul detenţiei, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea măsurii arestării, atât în cazul în care a luat ea această măsură, cât şi în cazul arestării provizorii dispuse de procuror.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, potrivit cărora justiţia se înfăptuieşte în numele legii şi este unică, imparţială şi egală pentru toţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea constată că, la data ridicării excepţiei, era în vigoare textul art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedură penală în redactarea dată prin art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003 privind modificarea Codului de procedură penală, având următorul conţinut: „De asemenea, dacă instanţa constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua medicală a Direcţiei Generale a Penitenciarelor, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive.”Din comparaţia cu textul avut în vedere de autorul excepţiei se constată că, în actuala redactare (existentă de altfel la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate), soluţia legislativă a textului de lege criticat este diferită de cea anterioară. Astfel, dacă, potrivit reglementării anterioare, instanţa dispunea revocarea măsurii arestării preventive în cazul în care constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel arestat suferea de o boală de natură a-l pune "în imposibilitatea de a suporta regimul detenţiei", în redactarea actuală revocarea măsurii arestării se dispune de către instanţă dacă aceasta constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel arestat suferă de o boală "care nu poate fi tratată în reţeaua medicală a Direcţiei Generale a Penitenciarelor". Or, posibilitatea tratării unei boli în reţeaua medicală a Direcţiei Generale a Penitenciarelor constituie o chestiune de fapt, obiectivă, aflată în afara puterii de apreciere a judecătorului. Cum autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedură penală tocmai pentru lipsa reglementării unui criteriu obiectiv care să fundamenteze revocarea măsurii arestării preventive în situaţia inculpatului bolnav, iar în redactarea dată acestui text legal prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003, fiind instituit un asemenea criteriu, nu se mai regăseşte obiectul criticii de neconstituţionalitate, excepţia urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihaly Nagy în Dosarul nr. 10.997/2003 al Judecătoriei Cluj-Napoca.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE.prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu_______________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește