DECIZIE nr. 147 din 9 mai 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului Preşedintelui României nr. 423/2001 privind eliberarea din funcţie a unor judecători şi procurori financiari şi ale art. 116 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, introduse prin art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorGabriela Ghita – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului Preşedintelui României nr. 423/2001 şi ale Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 78/2001, excepţie ridicată de Ecaterina Chiriac în Dosarul nr. 2.838/2001 al Curţii de Apel Iaşi.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. În acest sens se arata ca asupra constituţionalităţii Decretului Preşedintelui României nr. 423/2001 Curtea Constituţională nu este competenţa să se pronunţe, iar excepţia referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 78/2001 a devenit inadmisibila, întrucât prin Legea nr. 101/2002 ordonanţa criticata a fost respinsă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 26 noiembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 2.838/2001, Curtea de Apel Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Decretului Preşedintelui României nr. 423/2001 şi a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 78/2001, excepţie ridicată de Ecaterina Chiriac într-o cauza de contencios administrativ, având ca obiect anularea ordinului de eliberare a sa din funcţia de judecător financiar al Colegiului Jurisdicţional Iaşi, ordin emis în temeiul Decretului Preşedintelui României nr. 423/2001.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 78/2001 se susţine, pe de o parte, ca Legea nr. 94/1992 este o lege organică şi nu poate fi modificată printr-o ordonanţa de urgenţă, iar pe de altă parte, că nu exista o situaţie excepţionala, în sensul art. 114 alin. (4) din Constituţie, care să justifice modificarea acesteia. Se mai susţine ca prevederile ordonanţei criticate afectează inamovibilitatea judecătorilor, incalcandu-se astfel dispoziţiile art. 124 din Constituţie. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea Decretului Preşedintelui României nr. 423/2001, se arata ca acesta a fost emis cu încălcarea principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat la art. 15 alin. (2) şi la art. 78 din Constituţie, precum şi la art. 1 din Codul civil.Curtea de Apel Iaşi apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este fondată, deoarece ordonanţa criticata a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 124 alin. (1) din Constituţie, conform cărora judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, potrivit legii, iar pe de altă parte, modifica dispoziţiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României, care este o lege organică, ceea ce este contrar dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate privind Decretul Preşedintelui României nr. 423/2001 este inadmisibila, deoarece în competenţa Curţii Constituţionale nu intra controlul constituţionalităţii actelor Preşedintelui României. Pe de altă parte, cazul excepţional care a stat la baza emiterii Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 78/2001 a fost determinat de necesitatea aplicării Legii bugetului de stat pe anul 2001. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea ordonanţei criticate faţă de prevederile art. 124 din Constituţie, Guvernul considera ca în cauza sunt aplicabile dispoziţiile art. 139 alin. (4), care stabilesc statutul membrilor Curţii de Conturi. În acest context Constituţia permite legiuitorului sa stabilească limitele şi conţinutul inamovibilităţii, astfel încât dispoziţiile legale criticate sunt emise în conformitate cu Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata următoarele:I. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile Decretului Preşedintelui României nr. 423/2001 privind eliberarea din funcţie a unor judecători şi procurori financiari şi ale Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 78/2001 pentru completarea art. 116 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 iunie 2001. Ordonanţa a fost modificată, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002.Prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, s-a statuat ca, "în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţa asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării".În cauza, potrivit noii reglementări, deşi cuprinsul alin. (2) şi (3) ale art. 116 din Legea nr. 94/1992, republicată, este modificat, se menţine soluţia legislativă din redactarea textelor ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel ca, prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor art. 116 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, introduse prin art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002. Aceste texte de lege prevăd: „(2) Mandatul de judecător sau, după caz, de procuror financiar încetează şi în caz de reorganizare, ca urmare a reducerii, prin lege, a numărului de posturi, precum şi în cazul refuzului de a ocupa un alt post corespunzător de judecător sau de procuror financiar, ca urmare a acestei reorganizari.(3) Eliberarea din funcţie a judecătorilor şi a procurorilor financiari aflaţi în situaţia prevăzută la alin. (2) se face de Preşedintele României, la propunerea plenului Curţii de Conturi, care hotărăşte cu votul majorităţii membrilor prezenţi." … Asupra constituţionalităţii acestor prevederi de lege Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 91 din 21 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 7 iunie 2002, într-o cauza în care, în esenta, se sustineau aceleaşi motive de neconstituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie ca şi în prezentul dosar. Cu acel prilej s-a reţinut ca, în legătură cu statutul legal al judecătorilor Curţii de Conturi, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 64 din 2 iunie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, în sensul că: activitatea jurisdicţională a Curţii de Conturi nu este prevăzută în Constituţie la capitolul VI "Autoritatea judecătorească" din titlul III, ci la titlul IV "Economia şi finanţele publice"; magistraţii Curţii de Conturi, care exercită activitatea jurisdicţională a acesteia, nu sunt judecători în sensul constituţional al termenului; singura asemănare cu judecătorii ce compun instanţele judecătoreşti este ca ei sunt independenţi şi inamovibili şi ca li se aplică incompatibilităţile prevăzute de lege pentru judecători; chiar din prevederile art. 139 alin. (4) din Constituţie, care se referă exclusiv la membrii Curţii de Conturi numiţi de Parlament, rezultă ca statutul lor este similar, dar nu identic cu cel al judecătorilor autorităţii judecătoreşti.Asa fiind, cele statuate sub acest aspect prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente.Autorul excepţiei mai susţine ca reorganizarea autorităţii publice în care îşi desfăşoară activitatea judecătorii financiari nu poate afecta inamovibilitatea acestora. Sub acest aspect, în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 91 din 21 martie 2002, care îşi menţine valabilitatea şi în prezentul dosar, Curtea Constituţională a reţinut ca măsura încetării mandatului membrilor Curţii de Conturi înainte de termen, ca urmare a reorganizării activităţii şi a reducerii numărului de membri care o compun, măsuri stabilite prin dispoziţiile legii organice de modificare şi completare a Legii nr. 94/1992, nu încalcă dispoziţiile art. 139 alin. (4) din Constituţie cu privire la inamovibilitatea şi independenta membrilor Curţii de Conturi. Aceasta deoarece art. 139 din Constituţie nu stabileşte nici numărul membrilor Curţii de Conturi şi nici durata mandatului acestora şi lasă legiuitorului posibilitatea de a stabili limitele inamovibilităţii şi independentei membrilor Curţii de Conturi.Faţa de cele arătate, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 116 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, introduse prin art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002, urmează să fie respinsă.II. Cea de-a doua critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile Decretului Preşedintelui României nr. 423/2001.Cu privire la aceasta critica Curtea constata ca analiza constituţionalităţii decretelor emise de Preşedintele României nu figurează printre atribuţiile sale, astfel cum sunt prevăzute la art. 144 din Constituţie şi la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevederi potrivit cărora aceasta „[…] asigura controlul constituţionalităţii legilor, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului”.Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului Preşedintelui României nr. 423/2001 urmează să fie respinsă ca inadmisibila.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 116 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, introduse prin art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, excepţie ridicată de Ecaterina Chiriac în Dosarul nr. 2.838/2001 al Curţii de Apel Iaşi.II. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a Decretului Preşedintelui României nr. 423/2001 privind eliberarea din funcţie a unor judecători şi procurori financiari, excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Costica BulaiMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește