DECIZIE nr. 147*) din 29 mai 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase



––––Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 661 din 16 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998.Viorel Mihai Ciobanu – preşedinteCostica Bulai – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Prin Încheierea din 13 martie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 6.838/1996, Tribunalul Prahova – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, invocată de apelantul-inculpat Caeridin Fichiran.Din cuprinsul încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale rezultă ca inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de operaţiuni interzise cu metale preţioase, prevăzută la art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţia art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 este neconstitutionala pentru următoarele considerente:– deţinerea, cu orice titlu, a metalelor preţioase, precum şi operaţiunile de orice fel cu acestea nu mai constituie monopol de stat, de vreme ce aceste operaţiuni figurează în nomenclatorul activităţilor comerciale care pot fi îndeplinite şi de agenţi privati;– dispoziţia art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 244/1978 privind deţinerea de obiecte din aur, argint şi platina, numai pentru uzul personal al persoanelor fizice, fără a se permite operaţiuni comerciale cu acestea, aduce atingere dreptului de proprietate reglementat prin art. 41 din Constituţia în vigoare. Or, dreptul de proprietate, asa cum este definit la art. 480 şi următoarele din Codul civil, presupune, în mod obligatoriu, exercitarea, în mod absolut şi exclusiv, a prerogativelor privind posesia, folosinţă şi dispoziţia. Limitarea numai la posesie şi folosinţă, impusa de art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 244/1978, este în contradictoriu cu dreptul de a dispune, nelimitat şi în mod absolut, de un bun proprietate privată;– în măsura în care operaţiunea comercială propriuzisa a fost facuta prin unităţi specializate şi nu în mod direct, de către inculpat, ca persoana privată, existenta infracţiunii este anticonstitutionala;– infracţiunea prevăzută la art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 este, asa cum s-a dorit la momentul incriminării ei, o formă specială a infracţiunii prevăzute la art. 295 lit. c) din Codul penal, infracţiune abrogată prin Legea nr. 12/1990. Or, de vreme ce a fost abrogată „infracţiunea-cadru”, nu mai poate subzistă în continuare infracţiunea din legea specială.Exprimandu-şi opinia, la intervenţia Curţii Constituţionale, instanţa de judecată "considera ca dispoziţiile art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 sunt constituţionale, neaducand atingere dreptului de proprietate consfintit de art. 41 şi art. 135 din Constituţia României”.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Deşi este vorba de dispoziţii preconstitutionale, pe baza lor s-au stabilit raporturi după intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991, astfel ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 23 şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia invocată, fiind legal sesizată.Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 prin Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993, şi prin Decizia nr. 36 din 5 iulie 1993, definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 22 septembrie 1993.Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea a constatat, privitor la liberalizarea regimului metalelor preţioase, ca, potrivit reglementărilor în vigoare, persoanele fizice pot cumpara orice cantitate de bijuterii din ţara pentru a-şi investi sumele de bani şi nu pentru a le revinde, dar apoi, dacă este cazul, le pot revinde; pot aduce din străinătate bijuterii de uz personal, în limitele stabilite de Hotărârea Guvernului nr. 685/1990, fără declaraţie vamală şi fără taxe vamale; pot aduce din străinătate bijuterii ce depăşesc uzul personal ori pentru alţi membri de familie sau ca investiţie, fără sa intereseze cantitatea şi fără taxe vamale, dar cu declaraţie scrisă. Asadar, bijuteriile cumpărate în ţara sau cele aduse din străinătate în condiţiile menţionate pot fi deţinute în proprietate fără nici o restrictie şi, la nevoie, pot fi vândute. Esenţial este, în toate cazurile, ca ele sa nu fie cumpărate în scopul revânzării, sa nu urmărească deci efectuarea de activităţi comerciale ilicite.În legătură cu atributele dreptului de proprietate, din analiza dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie rezultă ca pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrădiri fie în privinta obiectului dreptului, fie în privinta unor atribute ale dreptului, pentru apărarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane. Esenţial este ca prin aceste restrictii stabilite de lege sa nu se stinga fondul acestui drept, sa nu se anihileze complet dreptul de proprietate. Aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt supuse principiului proportionalitatii înscris la art. 49 alin. (2) din Constituţie.În consecinţa, Curtea a constatat ca dispoziţia art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978, corelata cu prevederea înscrisă în art. 25 lit. c) din acelaşi decret, nu pune în discuţie dreptul de proprietate, ci se referă la efectuarea de operaţiuni interzise de lege şi care constituie infracţiuni. Este unanim admis ca legiuitorul poate institui, în interes general, un regim special cu privire la producerea, deţinerea, circulaţia unor bunuri de interes naţional, economic sau strategic.În legătură cu argumentul ca operaţiunea comercială propriu-zisa a fost facuta prin unităţi specializate şi nu în mod direct de către inculpat, ca persoana privată, de unde se trage concluzia ca existenta infracţiunii este neconstitutionala, acesta nu a putut fi primit. De vreme ce bijuteriile au fost cumpărate în scop de revânzare, nu interesează modalitatea în care se realizează aceasta revânzare. Asa cum se arata în Decizia nr. 19/1993, potrivit dispoziţiilor art. 25 lit. c) şi ale art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978, este infracţiune „vânzarea şi cumpărarea de metale preţioase, pietre preţioase şi semipretioase, naturale, precum şi mijlocirea acestor operaţiuni”, ceea ce înseamnă ca fapta inculpatului este incriminata şi în aceasta modalitate.În fine, afirmatia ca abrogarea dispoziţiei din art. 295 lit. c) din Codul penal atrage şi abrogarea dispoziţiei din art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 nu are nici un temei, deoarece aceasta din urma incriminarea a existat independent de aceea din Codul penal, în considerarea regimului juridic special al metalelor preţioase şi pietrelor preţioase.Toate aceste motive, care au fundamentat deciziile susmenţionate, subzistă şi în cazul de faţa, neexistand nici un element nou care să le infirme şi să facă necesară reconsiderarea lor. De aceea, excepţia urmează să fie respinsă ca vadit nefondata.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, invocată de Caeridin Fichiran în Dosarul nr. 6.838/1996 al Tribunalului Prahova – Secţia penală. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 29 mai 1997.PREŞEDINTE, prof.univ.dr. Viorel Mihai CiobanuMagistrat-asistent,Doina Suliman –––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește