DECIZIE nr. 147 din 27 octombrie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. b), ale art. 31 şi ale art. 46 alin. (2) şi (3) din Legea partidelor politice nr. 27/1996, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 3/1996, aprobată prin Legea nr. 46/1998



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. b), ale art. 31 şi ale art. 46 alin. (2) şi (3) din Legea partidelor politice nr. 27/1996, ridicată de Partidul Crestin Democrat Maghiar din România în Dosarul nr. 43 bis/1996 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 20 octombrie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa autorului excepţiei, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 27 octombrie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Tribunalul Municipiului Bucureşti – Secţia a III-a civilă, prin Încheierea din 4 februarie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 43 bis/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. b) şi ale art. 46 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 27/1996, ridicată de Partidul Crestin Democrat Maghiar.În motivarea excepţiei se susţine:– cu privire la art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 27/1996 se arata, în esenta, ca instituirea unor criterii cantitative pentru înfiinţarea unui partid politic – respectiv minimum 10.000 de membri, domiciliaţi în cel puţin 15 judeţe ale tarii, dar nu mai puţin de 300 în fiecare judeţ – contravine atât art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, deci fără restrictii, cat şi art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice la care România este parte şi art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora dreptul de asociere nu poate fi îngrădit, singurele restrangeri posibile prin lege fiind doar cele care constituie „…măsuri necesare într-o societate democratica, pentru securitatea naţionala, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora”. Se mai susţine, în continuare, ca nici una dintre aceste condiţii nu îşi găseşte locul în cazul Legii nr. 27/1996. În sfârşit, se arata ca este încălcat şi art. 37 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, sindicate şi alte forme de asociere, criteriile cantitative fiind astfel neconstituţionale, cu atât mai mult cu cat nu sunt întrunite nici condiţiile cerute de art. 49 din legea fundamentală cu privire la posibilitatea restrângerii unui drept. În opinia autorului sesizării „…scopul urmărit de legiuitor (…) se poate realiza prin stabilirea unui prag electoral, prin majorarea pragului existent sau prin sancţionarea neparticiparii la alegerile pentru consiliile locale, măsuri care nu afectează exercitarea unui drept fundamental al cetăţeanului”;– referitor la art. 31 din Legea nr. 27/1996 se susţine ca acesta încalcă art. 1 alin. (3), art. 8, art. 37 alin. (2) şi art. 148 alin. (1) din Constituţie, deoarece condiţiile impuse de textul criticat „…nu respecta dreptul de asociere libera (…) şi nici pluralismul politic, atunci când dispune ca nedesemnarea candidaţilor în doua campanii electorale legislative succesive în cel puţin 10 circumscripţii va duce la încetarea existenţei partidului politic”. Se arata, de asemenea, ca legea poate prevedea instituirea unor condiţii cantitative pentru intrarea în Parlament, dar ele pot consta doar în instituirea unui „prag electoral”, altfel „…s-ar împiedica înfiinţarea unor partide mai mici, care cu timpul ar putea sa devină adevărate infaptuitoare ale unor idei politice noi, cu audienta tot mai mare la electorat, sau ale unor partide regionale, care urmăresc înfăptuirea unor scopuri politice specifice în unele zone ale tarii”;– în ceea ce priveşte art. 46 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 27/1996, se susţine ca acesta contravine art. 15 din Constituţie, având caracter retroactiv şi afectand existenta unor partide, înfiinţate potrivit vechii reglementări în vigoare la data aprobării Legii nr. 27/1996, cu argumentarea ca „…un partid cu personalitate juridică recunoscută potrivit condiţiilor şi procedurilor legale în vigoare la data infiintarii nu îşi poate pierde aceasta personalitate pentru că nu îndeplineşte condiţiile de înfiinţare instituite printr-o lege ulterioară” şi ca, astfel, îndeplinirea noilor condiţii constituie „…o adevarata prohibitie pentru partidele mici” şi ca în alte state cu democratie consolidata nu sunt create astfel de obstacole.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului.În punctul sau de vedere Guvernul a opinat ca cele trei dispoziţii legale criticate de autorul excepţiei sunt constituţionale din următoarele motive:– art. 17 alin. (1) lit. b) şi art. 46 din Legea nr. 27/1996, deoarece Curtea Constituţională s-a pronunţat în cadrul controlului prealabil prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, iar prin Decizia nr. 10 din 22 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 337 din 15 iulie 1997, a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a art. 46 din Legea nr. 27/1996, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 3/1996. Or, potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „…nu pot face obiectul excepţiei prevederile legale a căror constituţionalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituţie╔” şi deci excepţia privitoare la art. 17 alin. (1) lit. b) şi la art. 46 alin. (2) şi (3) urmează a fi respinsă ca inadmisibila;– art. 31 din Legea nr. 27/1996, deoarece acest text nu limitează dreptul la asociere şi nici nu contravine pluralismului politic, fiind în concordanta cu art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea conform legii, excepţia fiind „vadit nefondata”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Prin Încheierea din 4 februarie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 43 bis/1996, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. b) şi ale art. 46 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 27/1996. Se constata însă ca în şedinţa din 12 septembrie 1996, desfăşurată în faţa instanţei judecătoreşti, Partidul Crestin Democrat Maghiar din România a ridicat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 27/1996. De aceea Curtea Constituţională urmează să se pronunţe şi asupra dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 27/1996.I. Art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 27/1996 prevede:"(1) Cererea de înregistrare a unui partid politic se depune la Tribunalul Municipiului Bucureşti, însoţită de: (…).b) actul de constituire împreună cu lista semnaturilor de sustinere a cel puţin 10.000 de membri fondatori, domiciliaţi în cel puţin 15 dintre judeţele tarii, dar nu mai puţin de 300 în fiecare judeţ, însoţit de o declaraţie autentificată a conducătorului organului executiv al partidului privind autenticitatea semnaturilor." … Asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii legale Curtea Constituţională s-a pronunţat în cadrul controlului prealabil de constituţionalitate prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, constatând ca acestea sunt constituţionale. În considerentele acestei decizii s-a reţinut ca "aprecierea oportunităţii unui anumit prag de reprezentativitate nu este însă o problemă de constituţionalitate, atâta timp cat pragul instituit nu are ca efect suprimarea exercitării dreptului, urmărind numai, precum în legea de faţa, ca asocierea cetăţenilor în partide să aibă semnificatia institutionalizarii unui curent politic fără de care partidul rezultat nu îşi poate îndeplini rolul sau constituţional, prevăzut la art. 8 alin. (2), de a contribui la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor". Prin aceeaşi decizie Curtea a mai reţinut ca: " lt; lt;fenomenul devalorizarii partidelor gt; gt; nu ar trebui contracarat prin condiţia de reprezentativitate prevăzută, ci prin pragul electoral" şi ca "nici aceste argumente nu privesc legitimitatea constituţională a prevederii atacate, ci disputa legată de oportunitatea sa politica".În motivarea excepţiei s-a mai susţinut ca art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 27/1996 contravine şi prevederilor art. 11 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevede: „Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrangeri decât cele care, prevăzute prin lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea naţionala, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrangeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat.”Din analiza acestui text nu se constata însă nici un motiv care să justifice opinia autorului excepţiei. De altfel însuşi autorul excepţiei subliniaza, în motivarea acesteia, ca "…partidele politice sunt nu numai exponentele unor curente ideologice, ci şi instrumentele de drept public pentru exprimarea voinţei politice a unor categorii sociale etnice sau grupuri de persoane". Rezultă că nu poate reveni decât legiuitorului dreptul de a aprecia mărimea acestor grupuri. O corecta aplicare a principiului proportionalitatii are în vedere ca reglementarea în anumite condiţii sa nu conducă la suprimarea dreptului însuşi; or, sub acest aspect, Legea nr. 27/1996 nu are, prin condiţiile puse, semnificatia unei interdicţii de exercitare a dreptului de asociere în partide politice.S-a mai susţinut de către autorul excepţiei ca în alte tari astfel de limitări cantitative nu exista, dându-se ca exemplu, în acest sens, Germania. Curtea Constituţională constata ca, într-adevăr, în Legea partidelor politice din Germania nu se prevede necesitatea unui număr minim de membri; dar tot atât de adevărat este şi faptul ca definitia data partidului politic la art. 2 din această lege releva ideea ca o asemenea asociaţie de cetăţeni este caracterizată, între altele, prin "întinderea şi soliditatea organizării lor, numărul membrilor şi veridicitatea poziţiei lor publice, oferind o garanţie suficienta sub aspectul seriozitatii scopurilor". De altfel şi în legislaţia altor state (de exemplu: Canada, Norvegia, Portugalia) exista restrangeri ale dreptului de asociere în partide politice cu privire la numărul minim de membri.În concluzie, faţă de cele reţinute prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996 a Curţii Constituţionale şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, precum şi în raport cu celelalte argumente menţionate mai sus, urmează ca excepţia privind dispoziţiile art. 17 alin (1) lit. b) din Legea nr. 27/1996 să fie respinsă.II. Art. 31 din Legea nr. 27/1996 prevede următoarele:"În cazul în care un partid politic nu desemnează candidaţi, singur sau în alianta, în doua campanii electorale legislative succesive, în cel puţin 10 circumscripţii sau nu a ţinut nici o adunare generală timp de 5 ani, Tribunalul Municipiului Bucureşti, la cererea Ministerului Public, va constata încetarea existenţei sale, cu respectarea normelor de procedura prevăzute de art. 23".Obiectul criticii îl constituie numai acea parte din text referitoare la participarea în alegerile legislative, cu susţinerea ca aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 8, art. 37 alin. (2) şi ale art. 148 alin. (1) din Constituţie.Curtea retine ca, potrivit Legii nr. 27/1996, un partid politic este o asociere de cetăţeni care participa în mod liber la formarea şi la exercitarea unei voinţe politice, având ca scop, între altele, participarea cu candidaţi în alegeri. O astfel de activitate este rezultatul firesc al exprimarii, pe cale instituţională, a voinţei politice a membrilor asociaţiei respective. Este adevărat ca textele constituţionale referitoare la dreptul la asociere permit formarea de organizaţii care nu îşi propun astfel de obiective legate de prezenta în alegeri. Numai ca aceste organizaţii nu pot revendica statutul de partid politic, având posibilitatea sa rămână, cu condiţia infiintarii şi desfăşurării activităţii lor potrivit legii, simple forme de asociere a cetăţenilor tarii în scopurile dorite de membrii lor, în conformitate cu opţiunile acestora, exprimate în mod liber, pe plan social, cultural, economic şi chiar politic.Rezultă deci ca toate criticile referitoare la dreptul de asociere sunt neintemeiate, excepţia privind dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 27/1996 urmând a fi respinsă.III. Cu privire la art. 46 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 27/1996, critica are în vedere neretroactivitatea şi neconstituţionalitatea impunerii unor noi condiţii pentru organizaţii politice care funcţionează legal, în baza vechii reglementări.Alin. (2) şi (3) ale art. 46 din Legea nr. 27/1996, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 3 din 25 iunie 1996, au următorul cuprins:"(2) Până la 15 septembrie 1996 partidele politice existente se vor conformă prevederilor prezentei legi, depunând la Tribunalul Municipiului Bucureşti înscrisurile prevăzute la art. 17 alin. (1) şi (2).(3) Termenul prevăzut la alineatul precedent este un termen de decădere." … Asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii legale Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, retinand ca: "Instituirea unei dispoziţii tranzitorii nu poate fi considerată însă ca având un caracter retroactiv. De asemenea, aplicarea noii reglementări partidelor existente se justifica în temeiul principiului aplicării legii noi situaţiilor juridice în curs". Mai mult, se retine ca: "dacă noua reglementare nu s-ar aplica şi partidelor existente, s-ar crea inevitabil o discriminare ca urmare a privilegiului de care ar beneficia unele din aceste partide care nu ar întruni condiţia de reprezentativitate prevăzută de noua lege". De altfel, în acelaşi sens s-a mai pronunţat Curtea Constituţională şi prin deciziile nr. 10 din 22 ianuarie 1997 şi nr. 337 din 15 iulie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 30 octombrie 1997.De aceea, având în vedere ca nici cu privire la dispoziţiile acestui articol nu au intervenit elemente noi care să facă necesară schimbarea jurisprudenţei Curţii, urmează ca şi excepţia referitoare la art. 46 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 27/1996 să fie respinsă.Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, în unanimitate, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 17 alin (1) lit. b), ale art. 31 şi ale art. 46 alin. (2), şi cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 27/1996,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. b), ale art. 31 şi ale art. 46 alin. (2) şi (3) din Legea partidelor politice nr. 27/1996, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 3/1996, aprobată prin Legea nr. 46/1998, ridicată de Partidul Crestin Democrat Maghiar din România în Dosarul nr. 43 bis/1996 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 octombrie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește