DECIZIE nr. 147 din 21 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, excepţie invocată de Ion Eana în Dosarul nr. 3.604/207/2006 al Tribunalului Olt – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că avocatul autorului excepţiei a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare determinată de faptul că în aceeaşi zi are de apărat interesele justiţiabililor într-o serie de dosare penale aflate pe rolul mai multor instanţe de judecată. În motivarea cererii se mai arată faptul că se solicită acest termen şi pentru a se lua cunoştinţă de actele existente în dosar, respectiv de punctele de vedere exprimate de autorităţile cărora li s-a cerut opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Având cuvântul, Ministerul Public solicită respingerea cererii de amânare a cauzei.Curtea, având în vedere data la care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, şi apreciind că a existat un interval de timp rezonabil pentru a se lua cunoştinţă de actele depuse la dosarul cauzei, precum şi faptul că nu s-a depus la dosar nicio dovadă în susţinerea celor arătate în cererea de amânare, respinge această cerere.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.675 D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 alin. 1 din Codul penal, excepţie invocată de acelaşi autor în Dosarul nr. 2.900/216/2006 al Tribunalului Argeş – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă faptul că şi în acest dosar a fost depusă o cerere de amânare identică.Ministerul Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare.Curtea respinge, de asemenea, cererea de acordare a unui nou termen în cauză.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.575 D/2007 şi nr. 1.675 D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.675 D/2007 la Dosarul nr. 1.575D/2007, care a fost primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.604/207/2006, Tribunalul Olt – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, excepţie invocată de Ion Eana în dosarul menţionat.Prin Încheierea din 25 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.900/216/2006, Tribunalul Argeş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 alin. 1 din Codul penal, excepţie invocată de acelaşi autor în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asemănătoare în cele două dosare conexate, se susţine, în esenţă, că aceeaşi faptă, cu un conţinut aproape identic, respectiv efectuarea transportului rutier fără a îndeplini condiţiile prevăzute de lege, este sancţionată atât contravenţional, prin dispoziţiile art. 57^2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 102/2006, cât şi penal, prin dispoziţiile art. 281^1 din Codul penal. Se arată că „în aceste condiţii evident că ne aflăm în situaţia unor paralelisme din punctul de vedere al unor activităţi identice, care pot fi apreciate în mod diferit de către agentul constatator, aprecieri care pot să creeze un arbitrariu destul de periculos pentru practica(…) în această materie; se pot ivi astfel dese situaţii în care două constatări identice făcute în locaţii deosebite, de către 2 agenţi constatatori diferiţi, să fie apreciate în mod diferit, una infracţiune, cealaltă doar contravenţie”. În opinia autorului excepţiei, „prin această modalitate ambiguă a legiuitorului de a considera o faptă fie contravenţie, fie infracţiune, în mod cu totul arbitrar, se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie,” impunându-se o tratare egală a tuturor cetăţenilor care încalcă într-un fel sau altul prevederile legale.Tribunalul Olt – Secţia penală şi Tribunalul Argeş – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se mai arată că din întreaga motivare a excepţiei rezultă că ceea ce îl nemulţumeşte pe autorul acesteia este existenţa unui paralelism legislativ, în sensul că fapte aproape identice ar fi reglementate fie ca şi contravenţii, fie ca şi infracţiuni. Or, "deşi există identitate de latură obiectivă între fapta penală şi, respectiv, contravenţie, […] nu se poate reţine identitate de conţinut constitutiv al acestora, întrucât există diferenţe […] ce privesc latura subiectivă sub forma vinovăţiei pretinsă pentru consumarea acestora, şi anume intenţia în cazul infracţiunii şi, respectiv, culpa în cazul infracţiunii".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 281^1 din Codul penal nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, se constată că, deşi Tribunalul Olt – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din acelaşi cod, iar Tribunalul Argeş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 alin. 1 din Codul penal, din motivarea formulată de autorul excepţiei în ambele dosare, atât în concluziile scrise, cât şi în susţinerile reţinute în încheierile de sesizare, rezultă că acesta critică art. 281^1 din Codul penal.Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 281^1 din Codul penal, având următorul cuprins: "Efectuarea transportului rutier public fără licenţă de transport, fără licenţă de execuţie pentru vehicul sau fără licenţă de execuţie pentru traseu, după caz, ori cu licenţe cu valabilitatea expirată se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau amendă.Persoana care dispune efectuarea transportului rutier public în condiţiile prevăzute la alin. 1 sau consimte la efectuarea acestuia se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori amendă.Eliberarea, cu ştiinţă, a unei licenţe de transport rutier public, a unei licenţe de execuţie pentru vehicul sau a unei licenţe de execuţie pentru traseu, fără respectarea legii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."Dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că autorul excepţiei îşi fundamentează criticile de neconstituţionalitate pe compararea dispoziţiilor cuprinse în două acte normative, care, în opinia sa, stabilesc sancţiuni diferite pentru aceeaşi faptă – de natură contravenţională (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 102/2006 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006), respectiv penală (art. 281^1 din Codul penal). Or, aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa (de exemplu, prin Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004), examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.Se constată, totodată, că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 281^1 din Codul penal, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 77 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, şi Decizia nr. 898 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2007, ale căror considerente sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 din Codul penal, excepţie invocată de Ion Eana în Dosarul nr. 3.604/207/2006 al Tribunalului Olt – Secţia penală şi în Dosarul nr. 2.900/216/2006 al Tribunalului Argeş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește