DECIZIE nr. 147 din 14 iulie 2000

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 162 alin. 3 din Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 162 din Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lefcons” – S.A. din Aiud în Dosarul nr. 5.867/1999 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 11 iulie 2000 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, în vederea depunerii concluziilor scrise de FEDERALCOOP Alba, Curtea a amânat pronunţarea la data de 14 iulie 2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 18 februarie 2000 Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 162 din Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Lefcons” – S.A. din Aiud, în apel, în cadrul unui litigiu economic.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege criticat contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie referitor la neretroactivitatea legii, deoarece este inadmisibila punerea în discuţie a dreptului de proprietate constituit şi a cărui legalitate a fost constatată în temeiul unor acte normative cu putere de lege anterioare apariţiei Legii nr. 109/1996.Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, considera ca, "deşi nu se arata expres în redactarea excepţiei, se deduce din motivarea acesteia ca aplicarea art. 162 din Legea nr. 109/1996 încalcă şi art. 135 din Constituţie […]”. În aceste condiţii instanţa de judecată apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, având în vedere "ideile cu valoare de principiu" cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 121/1996, considera ca excepţia este intemeiata, cu precizarea ca "în momentul de faţa nu vedem ce temei constituţional ar opera în favoarea conţinutului art. 162 alin. 3 din Legea nr. 109/1996, astfel încât bunurile din patrimoniul societăţilor comerciale constituite în baza Legii nr. 15/1990, care nu au fost primite cu alt titlu, să fie restituite organizaţiilor cooperaţiei de consum şi ale cooperaţiei de credit”.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "Măsura prevăzută la art. 162 din această lege are caracter reparator, dispunând restituirea unor categorii de bunuri sau despăgubirea în măsura în care restituirea nu mai este posibila, tocmai pentru a se asigura aplicarea corecta a legii şi a nu afecta dreptul de proprietate al celor care au dobândit şi deţin în prezent în mod legitim bunurile ce intră în categoria celor prevăzute la art. 162 din Legea nr. 109/1996„. Asa fiind, acest text de lege nu contravine prevederilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizatăşi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) dinConstituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi ţinând seama de dispoziţiile art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea constata ca în speta obiectul acesteia îl constituie numai alin. 3 al art. 162 din Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit.Dispoziţiile acestui text legal au următorul conţinut:"Activele imobilizate, proprietate a organizaţiilor cooperaţiei de consum şi ale cooperaţiei de credit, care au fost trecute fără plata în proprietatea statului, vor fi restituite acestora. Cererile de restituire se depun la instanţele judecătoreşti competente, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Aceste cereri sunt scutite de taxa de timbru. În cazul în care bunurile respective nu pot fi restituite în natura, organizaţiile cooperaţiei de consum şi ale cooperaţiei de credit vor fi despagubite."Autorul excepţiei susţine ca acest text contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile".Analizând excepţia astfel formulată, Curtea constata ca aceasta a fost ridicată într-un litigiu civil ce are ca obiect restituirea unor bunuri care au fost trecute, fără plata, în proprietatea statului prin Decretul nr. 103/1966. Acţiunea este intemeiata pe prevederile art. 162 din Legea nr. 109/1996. Aceste prevederi legale dispun însă numai pentru viitor, măsura restituirii sau a plăţii despăgubirii având caracter reparator. Asa fiind, critica potrivit căreia dispoziţiile art. 162 alin. 3 din Legea nr. 109/1996 au caracter retroactiv, infrangand prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), nu poate fi reţinută.Pe de altă parte însă, ca urmare a invocarii de către instanţa de judecată a principiului ocrotirii proprietăţii private consfintit prin art. 135 din Constituţie, Curtea observa ca, în măsura în care bunurile se afla în proprietatea unei persoane juridice de drept privat (de exemplu, în proprietatea unei societăţi comerciale cu capital privat, fiind dobândite o dată cu privatizarea, potrivit legii, a acestei societăţi comerciale), restituirea acestor bunuri, prin aplicarea art. 162 alin. 3 din Legea nr. 109/1996, este neconstitutionala.În acest sens Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997, a decis că nu se poate dispune prin lege trecerea în proprietatea publică a statului a unor imobile intrate legal, pe calea privatizării, în proprietatea exclusiva a unor persoane juridice de drept privat. Aceasta se poate face în temeiul art. 41 alin. (3) din Constituţie, numai prin expropriere, pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire.Aceleaşi considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în privinta restituirii reglementate prin art. 162 alin. 3 din Legea nr. 109/1996.În aceste condiţii Curtea observa ca soluţia potrivit căreia nu vor putea fi înapoiate, prin hotărâre judecătorească, foştilor proprietari bunurile aflate legal în proprietatea unei asemenea persoane juridice este valabilă şi în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri, pe care Legea nr. 109/1996 le prevede pentru cazul în care bunurile nu se pot restitui în natură.Prin urmare dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 135 alin. (1) din Constituţie, în măsura în care obligaţia de restituire a unor bunuri sau de despăgubire, atunci când restituirea nu este posibila, revine persoanelor juridice de drept privat care deţin în proprietatea lor bunurile respective.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Lefcons" – S.A. din Aiud în Dosarul nr. 5.867/1999 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi constata ca dispoziţiile art. 162 alin. 3 din Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit sunt neconstituţionale în măsura în care obligaţia de restituire a unor bunuri sau de despăgubire, atunci când restituirea nu este posibila, revine persoanelor juridice de drept privat care deţin în proprietatea lor bunurile respective.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește