DECIZIE nr. 146 din 8 mai 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV şi art. IX din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000, precum şi a dispoziţiilor art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV şi art. IX din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000, precum şi a dispoziţiilor art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Constantin Mirica în Dosarul nr. 3.639/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 3 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 3.639/2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000, precum şi a dispoziţiilor art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Constantin Mirica într-o cauza civilă având ca obiect un litigiu de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 modifica o lege organică, şi anume Legea nr. 92/1992, ceea ce contravine art. 107 alin. (3) şi art. 114 din Constituţie. De asemenea, se susţine ca art. IV şi IX din ordonanţa de urgenţă criticata contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), ale art. 21 şi 24, deoarece suprima apelul în materia litigiilor de muncă, litigii care ar trebui soluţionate de complete de judecată speciale, care însă nu au fost încă înfiinţate. În final se apreciază ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000 pentru modificarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească ar trebui „sa prelungească” şi dispoziţiile art. IV ale acestei ordonanţe de urgenţă, ca, de altfel, şi pe cele ale art. 71, 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca prin Legea nr. 168/1999 „legiuitorul a dorit ca litigiile de muncă să fie soluţionate cu mai multă celeritate”. În ceea ce priveşte înlăturarea caii de atac a apelului se arata ca prin această măsură nu se încalcă prevederile art. 15, art. 21 alin. (2) şi ale art. 24 din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca prin Decizia nr. 34/1998 Curtea Constituţională a statuat ca interdicţia reglementării prin ordonanţa a domeniilor rezervate legilor organice nu este aplicabilă ordonanţelor de urgenta ale Guvernului. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea celorlalte dispoziţii legale Guvernul considera că nu sunt infrante prevederile constituţionale ale art. 20, 21 şi ale art. 24 alin. (1).Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Instanţa judecătorească a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 şi a dispoziţiilor art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999, respingând, ca fiind inadmisibila, excepţia referitoare la art. 71 din Legea nr. 168/1999. Examinând însă încheierea de sesizare cat şi notele scrise ale autorului excepţiei, Curtea constata ca în ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 autorul excepţiei a criticat ca fiind neconstituţionale nu numai prevederile art. IV, ci şi prevederile art. IX.De aceea, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. IV şi art. IX din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 14 martie 2000, precum şi asupra dispoziţiilor art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999. Textele legale criticate au următorul conţinut:– Art. IV din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999:"Cauzele care au ca obiect judecarea în fond a unor litigii de muncă, aflate pe rolul judecătoriilor, vor fi trecute la completele care judeca conflictele de muncă şi litigiile de muncă din cadrul judecătoriei respective, imediat după înfiinţarea acestora.Apelurile declarate până la data infiintarii noilor instanţe, precum şi cele aflate în curs de judecată vor fi soluţionate de instanţele legal sesizate.Recursurile declarate sau aflate în curs de judecată vor fi trecute la secţiile care judeca conflicte de muncă şi litigii de muncă din cadrul tribunalelor.";– Art. IX din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999:"(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor pct. 6 al art. I, care se aplică după 90 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.(2) La data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă prevederile art. 1, 11, 12 şi 16 din Decretul nr. 203/1974 pentru înfiinţarea şi organizarea de secţii maritime şi fluviale la unele instanţe judecătoreşti şi unităţi de procuratura, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 131 din 31 octombrie 1974, se abroga.”; … – Art. 79 din Legea nr. 168/1999: „(1) Hotărârile instanţei de fond sunt definitive.(2) Hotărârile motivate ale instanţei de fond se redactează şi se comunică părţilor în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare."; … – Art. 80 din Legea nr. 168/1999: „Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considera ca aceste dispoziţii legale încalcă următoarele prevederi constituţionale:– Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; … – Art. 107 alin. (3): "Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.";– Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe. … (3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei. … (4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu. … (5) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata că nu poate fi primită nici una dintre criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul acesteia.Astfel, în ceea ce priveşte încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), Curtea Constituţională constata ca textele de lege criticate nu conţin vreo dispoziţie de natura să le confere caracter retroactiv.Nu poate fi primită nici critica adusă Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 în baza argumentului ca, potrivit art. 107 alin. (3) şi art. 114 din Constituţie, o asemenea ordonanţa nu poate interveni într-un domeniu aparţinând unei legi organice. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, a reţinut ca „Dispoziţiile art. 114 din Constituţie nu prevăd interdicţia de a se emite ordonanţe de urgenţă în domeniul legilor organice, deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unei măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constituţionale a instituţiei”.În ceea ce priveşte motivul de neconstituţionalitate decurgând din "suprimarea apelului" Curtea Constituţională a statuat ca "accesul liber la justiţie nu înseamnă ca el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite". În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998.În legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului la apărare, Curtea nu o poate retine ca fiind relevanta, întrucât toate litigiile legate de modificarea sau desfacerea contractelor de muncă se judeca de către instanţele judecătoreşti, părţile având dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului, indiferent de gradele de jurisdicţie.Referitor la toate celelalte critici legate de modul de soluţionare a litigiilor de muncă se constată că acestea nu ridica probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, care nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.În sfârşit, în legătură cu faptul ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000 ar trebui, potrivit autorului excepţiei, „sa prelungească” dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, ca de altfel şi pe cele ale art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1998, Curtea constata ca aceasta este o problemă de legiferare, ce aparţine competentei exclusive a legiuitorului, iar nu una de contencios constituţional.De altfel, dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, şi prin Decizia nr. 67 din 27 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 12 aprilie 2001, Curtea a respins excepţiile privitoare la aceste dispoziţii. Neintervenind elemente noi de natura să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, aceeaşi soluţie se impune şi în cauza de faţa.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi sub aspectul raportarii dispoziţiilor legale criticate la art. 114 alin. (4) din Constituţie,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV şi art. IX din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000, precum şi a dispoziţiilor art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Constantin Mirica în Dosarul nr. 3.639/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește