DECIZIE nr. 146 din 7 octombrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi ale Statutului profesiei de avocat



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi ale Statutului profesiei de avocat, excepţie ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 5.454/1998 al Tribunalului Suceava – Secţia penală. La apelul nominal este prezent Dorin Andronic. Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul în fond autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, arătând ca limitarea accesului la exercitarea activităţii de acordare a asistenţei juridice numai pentru avocaţii membri ai barourilor este neconstitutionala. În consecinţa, susţine acesta, dispoziţiile art. 1, 3, 14 şi 43 din Legea nr. 51/1995 contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Cu privire la neconstituţionalitatea art. 59 din Legea nr. 51/1995, raportat la prevederile art. 49, 51, 114 şi 150 din Constituţie, arata ca aceasta reglementare a legalizat, contrar prevederilor art. 114 din Constituţie, o delegare legislativă, permitand unei instituţii, alta decât Parlamentul şi Guvernul, sa adopte acte normative. Referitor la precizările solicitate Curţii Constituţionale cu privire la înţelesul art. 5, 22 şi 78 din lege, astfel cum a fost dat de Curte în deciziile nr. 66/1996 şi nr. 124/1996, susţine ca acestea se impun, întrucât „este necesar să se releve ca firma de avocatura Veritas Nova constituie un precedent juridic legal în materia organizării şi exercitării activităţii de avocatura în regim privat în România în conformitate cu tratatele internaţionale la care România este parte”. În susţinerea excepţiei depune note scrise, proiectul Legii pentru amendarea Legii nr. 51/1995, precum şi un material cuprinzând contestaţia împotriva avizului negativ al Baroului Bucureşti de înscriere la examenul de intrare în avocatura.Reprezentantul Ministerului Public, luând cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei cu privire la dispoziţiile Legii nr. 51/1995 şi ale Statutului profesiei de avocat. El arata ca în legătură cu aceste dispoziţii Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii, respingând excepţiile. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenţei Curţii, soluţiile din aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa.Cu privire la solicitarea de interpretare a intelesului art. 5, 22 şi 78 din Legea nr. 51/1995, astfel cum a fost dat în deciziile nr. 66/1996 şi nr. 124/1996, precizează ca urmează a fi respinsă ca inadmisibila, având în vedere competenţa Curţii Constituţionale prevăzută în art. 144 din Constituţie şi în Legea nr. 47/1992.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 16 decembrie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 5.454/1998, Tribunalul Suceava – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională pentru a se pronunţa cu privire la:– neconstituţionalitatea caracterului de lege organică al Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat;– neconstituţionalitatea procedurii de legiferare la adoptarea acestei legi;– neconstituţionalitatea "lipsei obiectului de reglementare a acestei legi";– ilegalitatea şi neconstituţionalitatea Statutului profesiei de avocat şi a dispoziţiilor art. 1, 3, 14, 43 şi 58 din Legea nr. 51/1995.Prin aceeaşi încheiere s-a solicitat Curţii Constituţionale sa precizeze înţelesul art. 5, 22 şi 78 din Legea nr. 51/1995, astfel cum rezultă din deciziile Curţii nr. 66/1996 şi nr. 124/1996.Excepţia a fost ridicată în faţa acestei instanţe de Dorin Andronic într-un proces având ca obiect apelul declarat de acesta împotriva unei sentinţe penale de condamnare pronunţate împotriva sa de Judecătoria Suceava pentru exercitarea fără drept a profesiei de avocat.În esenta, acesta invoca următoarele:1. neconstituţionalitatea caracterului de lege organică al Legii nr. 51/1995;2. neconstituţionalitatea obiectului de reglementare al legii, care transforma avocatura dintr-o funcţie juridică într-o profesie, ceea ce încalcă dispoziţiile art. 32, 38, 49, 51 şi 54 din Constituţie;3. neconstituţionalitatea Statutului profesiei de avocat, care nu a fost aprobat prin lege, deşi conţine dispoziţii normative. În opinia autorului excepţiei, aceasta face ca art. 58 din Legea nr. 51/1995 să contravină art. 51 şi 74 din Constituţie;4. neconstituţionalitatea procedurii de adoptare a legii, întrucât plenul Parlamentului a adoptat textul unei singure Camere. Aceasta ar infrange prevederile art. 72 alin. (3), art. 74 alin. (1), art. 75 şi 76 din Constituţie;5. neconstituţionalitatea art. 1, 3, 14, 43 şi 58 din Legea nr. 51/1995, în raport cu art. 37, 38, 45, 51, 54, 72 şi 134 din Constituţia României.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera excepţia ca fiind neîntemeiată. În argumentarea opiniei se arata în esenta următoarele: Legea nr. 51/1995 a fost adoptată ca lege organică, întrucât reglementează unele infracţiuni. Cu privire la invocarea neconstitutionalitatii obiectului de reglementare al legii se arata ca trebuie avut în vedere faptul ca aprecierea constituţionalităţii unei legi nu se poate face raportand prevederile acesteia la prevederile unei alte legi, iar articolele constituţionale invocate nu au nici o legătură cu prevederile legale referitoare la „transformarea în profesie a unei funcţii juridice”. Se precizează ca Statutul profesiei de avocat a fost adoptat în baza art. 58 din Legea nr. 51/1995, fără ca aceasta să contravină art. 51 şi 74 din Constituţie. În opinia Guvernului aceasta problema nu intra însă în competenţa Curţii Constituţionale, deoarece aceasta nu se poate pronunţa asupra constituţionalităţii unor acte subordonate legii. Referitor la procedura de legiferare în Parlament, arata ca aceasta este prevăzută în regulamentele parlamentare. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 3 şi 14 din Legea nr. 51/1995, arata ca prin deciziile nr. 381/1997 şi nr. 635/1997 Curtea Constituţională s-a pronunţat, constatând ca acestea sunt constituţionale. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 43 şi 58 din Legea nr. 51/1995, Guvernul precizează ca aceasta nu este argumentata în nici un fel. În fine, în opinia Guvernului, solicitarea de a se face precizări asupra interpretării date de Curte intelesului art. 5, 22 şi 78 din Legea nr. 51/1995, astfel cum a fost dat în deciziile nr. 66/1996 şi nr. 124/1996, este inadmisibila, deoarece în atribuţiile Curţii Constituţionale, potrivit art. 144 din Constituţie, nu exista o asemenea competenţa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile verbale şi concluziile scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost sesizată.Asupra constituţionalităţii unor dispoziţii din Legea nr. 51/1995 Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, statuand ca acestea sunt constituţionale, ca de exemplu: Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, Decizia nr. 66 din 21 mai 1996, definitivă prin Decizia nr. 124 din 22 octombrie 1996, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 5 decembrie 1996, Decizia nr. 391 din 14 octombrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 aprilie 1998, şi Decizia nr. 635 din 10 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998. În motivarea acestor decizii Curtea a reţinut în esenta următoarele:– art. 5 din lege nu mai prevede că modalitate organizatorică birourile de asistenţa juridică cu caracter asociativ; textul nu poate fi însă cenzurat sub aspect constituţional, deoarece Curtea nu este competenţa să soluţioneze omisiuni de reglementare;– incriminarea faptelor de exercitare nelegală a profesiei de avocat, prevăzută la art. 22 din această lege, nu este decât consecinţa logica a reglementării legale.Atât considerentele, cat şi soluţiile din aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca autorul acesteia este patronul "firmei de avocaţi" Veritas Nova din Suceava, organizată ca societate comercială, care a avut calitatea de autoare a excepţiei de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale şi în Dosarul nr. 3.227/1995 al Tribunalului Arad. Autorul excepţiei reitereaza, de această dată într-un proces penal, excepţia de neconstituţionalitate.În aceste condiţii şi ţinând seama de prevederile art. 145 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii pentru viitor, partea care a invocat excepţia nu o poate reitera, întrucât, fiind contrară puterii de lucru judecat, excepţia este inadmisibila. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, astfel cum rezultă din deciziile nr. 27 din 25 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993, nr. 36 din 5 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 22 septembrie 1993, nr. 31 din 12 aprilie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994.Faţa de obiectul procesului penal în care a fost ridicată, şi anume contestarea condamnării autorului pentru exercitarea fără drept a profesiei de avocat, excepţia de neconstituţionalitate ce vizează dispoziţiile Legii nr. 51/1995 are un scop abuziv, anume acela de a împiedica aplicarea prevederilor legale care interzic juristilor care nu au calitatea de avocat practicarea avocaturii. Codul de procedură civilă prevede în art. 723 ca „Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credinţa şi potrivit scopului în care au fost recunoscute de lege.Partea care foloseşte aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite". Exercitarea acestor drepturi în alt scop decât acela pentru care legea l-a recunoscut constituie un abuz de drept. Potrivit art. 54 din Constituţie, buna-credinţa a fost ridicată la nivelul categoriilor constituţionale, ea impunandu-se tuturor raporturilor juridice fără deosebire de natura lor. De aceea justiţia – şi desigur justiţia constituţională – este obligată să aibă în vedere buna-credinţa la judecarea oricăror procese. În acest sens este jurisprudenta Curţii Constituţionale, astfel cum rezultă şi din deciziile nr. 2/1995 şi nr. 73/1995. Autorul excepţiei invoca, de asemenea, în sprijinul demonstrării caracterului neconstitutional al Legii nr. 51/1995, mai multe dispoziţii care, în opinia sa, contrazic prevederi constituţionale, alese de multe ori la întâmplare.Examinând obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele:1. asa-zisa problema a neconstitutionalitatii "caracterului de lege organică" al Legii nr. 51/1995 nu are nici o relevanta pentru rezolvarea apelului formulat de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe penale;2. ceea ce autorul înţelege prin neconstituţionalitatea "procedurii de legiferare" a Legii nr. 51/1995, şi anume faptul ca la mediere, în şedinţa comuna a Camerei Deputaţilor şi Senatului, s-a adoptat textul Camerei Deputaţilor nu contravine nici unei prevederi constituţionale;3. Statutul profesiei de avocat a fost adoptat, în baza art. 58 din Legea nr. 51/1995, de Consiliul Uniunii Avocaţilor. În ceea ce priveşte constituţionalitatea lui, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională nu este competenţa să se pronunţe;4. asa-zisa transformare a unei funcţii juridice într-o profesie (aceea de avocat) nu contravine textelor constituţionale invocate, şi anume art. 32 (care consacra dreptul la învăţătura), art. 38 (care priveşte munca şi protecţia socială a muncii), art. 49 (restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), art. 51 (respectarea Constituţiei şi a legilor), art. 54 (exercitarea drepturilor şi a libertăţilor);5. enumerarea, ca fiind neconstituţionale, a art. 1, 3, 14, 43 şi 58 din Legea nr. 51/1995, prin care s-ar încalcă art. 37, 38, 49, 51, 54 şi 58 din legea fundamentală, nu are nici o concludenta în demonstrarea neconstitutionalitatii legii. Art. 37 din Constituţie priveşte dreptul la asociere; art. 38 se referă la munca şi la protecţia socială a muncii; art. 49 reglementează restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi; art. 72 priveşte diferitele categorii de legi; art. 134 priveşte economia României ca economie de piaţa şi rolul statului în economie;6. în ceea ce priveşte solicitarea autorului de a fi lămurit de către Curte înţelesul unor dispoziţii legale, asa cum s-a procedat prin deciziile nr. 66/1996 şi nr. 124/1996, aceasta nu poate fi primită, fiind inadmisibila, deoarece Curtea, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi ale Statutului profesiei de avocat, excepţie ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 5.454/1998 al Tribunalului Suceava – Secţia penală.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 1999.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește