DECIZIE nr. 145 din 5 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Vasile Cătinaş şi Elena Cătinaş în Dosarul nr. 4.684/117/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, doamna Daciana Paler Groşan, apărător ales cu delegaţie la dosar, avocat membru al Baroului Cluj. De asemenea, Vasile Cătinaş răspunde şi personal. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorilor excepţiei, care solicită admiterea excepţiei, reiterând argumentele expuse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea nr. 4/R/CA/2008 din 24 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.684/117/2005, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Vasile Cătinaş şi Elena Cătinaş într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.În motivarea excepţiei se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat conduce la crearea unei situaţii discriminatorii, în sensul că dreptul de exercitare a căilor de atac este asigurat diferenţiat, în funcţie de corecta sau greşita soluţionare a cauzei de către instanţa de fond. Se arată că se încalcă dreptul la un proces echitabil, de vreme ce părţile care se judecă în temeiul aceleiaşi legi sunt discriminate în exercitarea drepturilor lor procesuale în funcţie de soluţia pronunţată de instanţa de judecată.Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Precizează că, în ipoteza în care prima instanţă judecă de două ori în mod greşit, fără să între pe fondul litigiului, ci doar ca urmare a admiterii unei excepţii procesuale, instanţa de recurs va judeca ea însăşi fondul şi va pronunţa o hotărâre care nu va mai fi supusă niciunei căi de atac, privând astfel părţile din proces de un grad de jurisdicţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. I pct. 29 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007:– Art. 20 alin. (3): "(3) În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, modificând sau casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă."În opinia autorilor excepţiei, sunt încălcate dispoziţiile din Legea fundamentală, cuprinse la art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi la art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, se invocă prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, şi cele ale art. 14 din aceeaşi convenţie, privind interzicerea generală a discriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că se critică soluţia legislativă cuprinsă în art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu respectă principiul dublului grad de jurisdicţie în ceea ce priveşte judecarea fondului. Autorii excepţiei au în vedere ipoteza în care instanţa de recurs reţine cauza pentru a judeca pe fond, după ce a casat de două ori hotărârea primei instanţe, ca urmare a faptului că în mod greşit aceasta din urmă a soluţionat cauza fără să între pe fondul litigiului.Curtea constată că, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Plenul Curţii Constituţionale a statuat, cu valoare de principiu, că accesul la structurile judecătoreşti şi la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, se face cu respectarea regulilor de competenţă şi procedură de judecată stabilite de lege. Aceasta este concluzia care se desprinde din prevederile art. 129 din Constituţie, care stabileşte că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Aşadar, principiul dublului grad de jurisdicţie nu este de ordin constituţional, întrucât Legea fundamentală nu impune existenţa a două judecăţi de fond la două instanţe de grade diferite, ci permite, implicit, legiuitorului ca, în funcţie de natura cauzei, să reglementeze numărul căilor de atac ce pot fi utilizate.De altfel, dublul grad de jurisdicţie este garantat numai în materie penală de art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, textul permiţând însă, chiar şi aici, unele excepţii.În jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituţională a reţinut că, în sensul practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, conceptul de proces echitabil nu implică imperios existenţa mai multor grade de jurisdicţie. Astfel, în hotărârea Delcourt împotriva Belgiei, 1970, Curtea de la Strasbourg a statuat că, prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu se impune nicio obligaţie statelor cu privire la instituirea unor căi de atac împotriva unor hotărâri judecătoreşti. Este adevărat însă, că, în măsura în care a instituit o cale de atac, statul trebuie să asigure, în principiu, toate garanţiile prevăzute pentru judecata în fond. Or, în cazul casării cu reţinere spre rejudecarea fondului, instanţa de recurs este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale ale părţilor.Faptul că, în materia contenciosului administrativ, este permisă o singură casare cu trimitere spre rejudecare în situaţia în care prin hotărârea casată nu a fost evocat fondul, este justificat de exigenţa soluţionării cu celeritate a procesului dedus judecăţii. Accesul la un judecător, caracteristic dreptului la un proces echitabil, este pe deplin asigurat. Dacă prima instanţă a soluţionat cauza fără a intră în cercetarea fondului – situaţie posibilă atunci când, de exemplu, s-a pronunţat în temeiul unei excepţii procesuale, a omis să soluţioneze o cerere ori s-a pronunţat cu privire la altceva decât ceea ce i s-a cerut -, instanţa de recurs va casa sau va modifica în tot ori în parte hotărârea primei instanţe şi i-o va trimite în vederea rejudecării. Dacă şi împotriva soluţiei pronunţate ca urmare a rejudecării partea nemulţumită declară recurs, instanţa superioară va reţine cauza pentru a judeca pe fond, chiar dacă prima instanţă nu a intrat nici de această dată pe fondul litigiului. În acest caz, instanţa de recurs se va pronunţa asupra fondului printr-o decizie care, la rândul său, poate fi contestată, potrivit art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin intermediul căilor extraordinare de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la încălcarea principiului nediscriminării, întrucât, prin sine însuşi, textul de lege ce formează obiect al excepţiei de neconstituţionalitate nu instituie niciun fel de inegalitate între cetăţenii care uzează de norma criticată. Dacă anumite persoane ajung în situaţii apreciate în mod subiectiv de către acestea ca defavorabile, ca urmare a modalităţii concrete de aplicare, de către instanţa care în mod greşit a judecat fără să se pronunţe pe fond, a anumitor prevederi legale, – altele decât cele supuse controlului de constituţionalitate -, nu constituie o discriminare în sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Vasile Cătinaş şi Elena Cătinaş în Dosarul nr. 4.684/117/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește