DECIZIE nr. 145 din 15 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului Consiliului de Stat al Republicii Populare Române nr. 336/1961 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor imobile situate în oraşul Craiova, regiunea Oltenia



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului Consiliului de Stat al Republicii Populare Române nr. 336/1961 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor imobile situate în oraşul Craiova, regiunea Oltenia, excepţie ridicată de Cornelia Nicola, Mircea Nicola şi Adela Aida Petrică în Dosarul nr. 1.301/CIV/2004 al Curţii de Apel Craiova Secţia civilă.La apelul nominal răspund personal Cornelia Nicola şi Mircea Nicola, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, autorii excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 3/1993, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea nr. 30 din 25 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.301/CIV/2004, Curtea de Apel Craiova Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului nr. 336/1961 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor imobile situate în oraşul Craiova, regiunea Oltenia.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Cornelia Nicola, Mircea Nicola şi Adela Aida Petrică într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 11.034 din 28 octombrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 23.189/2002 al Judecătoriei Craiova.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile Decretului nr. 336/1961 contravin prevederilor constituţionale ale art. 44, 53 şi 78, precum şi ale art. 20 raportate la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În acest sens arată că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 44 din Constituţie, întrucât exproprierea imobilului, proprietate a autorilor excepţiei, „s-a făcut fără plata unei despăgubiri juste şi prealabile, aşa cum prevedea legea”.În ceea ce priveşte înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 53, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, autorii excepţiei arată că Decretul nr. 336/1961 nu a fost publicat, deci nu putea produce efecte juridice, astfel încât statul nu a avut un titlu asupra imobilului respectiv şi, în consecinţă, nu a putut opera transferul de proprietate. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 20 din Constituţie, precum şi cele din tratatele internaţionale privind drepturile omului, respectiv Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, întrucât exproprierea s-a făcut fără despăgubire, fără utilitate publică declarată sau realizată, realizându-se „prin violenţă în formă psihică, fiind exercitată faţă de o persoană persecutată politic”. În sfârşit, apreciază că dispoziţiile criticate sunt în contradicţie şi cu prevederile constituţionale ale art. 78, referitoare la intrarea în vigoare a legii, deoarece Decretul nr. 336/1961 nu a fost publicat niciodată în Buletinul Oficial al României, fiind astfel lipsit de eficienţă normativă.Ca urmare a solicitării Curţii Constituţionale de a-şi exprima opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului nr. 336/1961, Curtea de Apel Craiova – Secţia civilă, prin Încheierea din 21 ianuarie 2005, apreciază că aceasta este nefondată.În acest sens instanţa arată că nu se poate examina constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate în raport cu prevederile art. 44 din Constituţie, întrucât supremaţia Constituţiei şi, implicit, a prevederilor referitoare la regimul juridic al proprietăţii privesc reglementările adoptate sub imperiul ei, iar nu şi pe cele anterioare momentului intrării în vigoare a Legii fundamentale. De asemenea, apreciază că punerea în discuţie a raportului de constituţionalitate dintre dispoziţiile Decretului nr. 336/1961 şi cele ale Constituţiei nu este posibilă nici din prisma prevederilor constituţionale ale art. 154 alin. (1), care vizează tocmai conflictul temporal de legi, în sensul că legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care nu contravin Constituţiei. Ca atare, instanţa apreciază că un act normativ care nu mai este în vigoare, prin abrogarea implicită pe baza art. 154 alin. (1) din Constituţie, nu poate face obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte efectele produse de un asemenea act, arată că aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci o problemă de aplicare a legii, de competenţa instanţei judecătoreşti.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului nr. 336/1961 nu are legătură cu soluţionarea cauzei, astfel încât, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia este inadmisibilă. În acest sens apreciază că, în speţa de faţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, indiferent de modalitatea în care imobilul a fost preluat.Avocatul Poporului consideră că, în absenţa opiniei instanţei de judecată cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, sesizarea Curţii Constituţionale nu este legală, astfel încât nu îşi exprimă punctul de vedere în legătură cu constituţionalitatea dispoziţiilor Decretului nr. 336/1961.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.În ceea ce priveşte aspectul legalităţii sesizării Curţii Constituţionale, dată fiind absenţa iniţială a opiniei instanţei de judecată, instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat prin Decizia nr. 47 din 5 martie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998. Cu acel prilej, Curtea a statuat că lipsa opiniei instanţei judecătoreşti din încheierile de sesizare nu poate opri Curtea Constituţională să judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece încălcarea de către instanţă a obligaţiei de a-şi exprima opinia nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constituţie autorilor excepţiei de a o invoca şi, în mod corelativ, de a primi soluţia rezultată din controlul legii de către Curtea Constituţională. De principiu, exerciţiul unui drept constituţional nu poate fi împiedicat de neîndeplinirea unei obligaţii în sarcina unei autorităţi publice, chiar dacă aceasta este o instanţă judecătorească.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Decretului Consiliului de Stat al Republicii Populare Române nr. 336 din 13 octombrie 1961 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor imobile situate în oraşul Craiova, regiunea Oltenia, nepublicat, cu dispoziţii care au următorul conţinut:"Art. 1: Se expropriază fără plată şi se trec în proprietatea statului, dându-se în administrare Comitetului executiv al Sfatului popular al oraşului Craiova, regiunea Oltenia, terenurile împreună cu construcţiile aferente situate în oraşul Craiova, regiunea Oltenia, proprietatea locuitorilor prevăzuţi în tabelul anexă, care face parte integrantă din prezentul decret."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44, 53 şi 78, precum şi ale art. 20 raportate la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Prevederile constituţionale invocate au următorul conţinut:– Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; … – Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. … (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. … (5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. … (6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie. … (7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. … (8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. … (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; … – Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că actul normativ criticat, de forţa juridică a legii, este anterior Constituţiei din anul 1991.În speţa de faţă, dispoziţiile legale criticate prevăd exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor imobile situate în oraşul Craiova, regiunea Oltenia. Din examinarea actelor depuse la dosar Curtea observă că obiectul acţiunii îl constituie constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 33/1977 şi, implicit, a titlului de proprietate nr. 61/1977, prin care un imobil, preluat în baza Decretului nr. 336/1961, a fost vândut chiriaşilor.În acest context, Curtea constată că actul normativ care face obiectul controlului de constituţionalitate a încetat să mai producă efecte juridice din momentul în care a operat transferul de proprietate, astfel încât acesta nu mai este în vigoare. De altfel, efectele produse de un asemenea act normativ nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci o problemă de aplicare a legii, de competenţa instanţei judecătoreşti.Ca atare, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, excepţia ridicată este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului Consiliului de Stat al Republicii Populare Române nr. 336/1961 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor imobile situate în oraşul Craiova, regiunea Oltenia, excepţie ridicată de Cornelia Nicola, Mircea Nicola şi Adela Aida Petrică în Dosarul nr. 1.301/CIV/2004 al Curţii de Apel Craiova – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește