DECIZIE nr. 144 din 7 octombrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Nicolae Mailat în Dosarul nr. 1.790/1999 al Tribunalului Sibiu.La apelul nominal se constata lipsa părţilor.Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, procurorul pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, prin care se instituie asistenţa juridică obligatorie în timpul judecaţii şi în alte cazuri decât cele cuprinse în alin. 2 al art. 171 din Codul de procedură penală. Procurorul considera ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare, textul referindu-se şi la alte cazuri în care legiuitorul a considerat necesară asistenţa juridică obligatorie. Se invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 17/1999 prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate având acelaşi obiect, considerându-se ca textul de lege criticat este conform Constituţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 17 mai 1999 Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Nicolae Mailat în Dosarul nr. 1.790/1999 aflat pe rolul acelei instanţe.În motivarea excepţiei autorul acesteia nu indica nici un text din Constituţie căruia i-ar contraveni art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, însă considera ca asistenţa juridică obligatorie trebuie asigurata în toate fazele procesului, inclusiv la urmărirea penală. Totodată solicita emiterea unei decizii interpretative a Curţii Constituţionale, în sensul de a se pronunţa dacă prin expresia "în cursul judecaţii" se înţelege a fi inclusă şi faza de urmărire penală.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa o considera neîntemeiată, apreciind ca textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, care garantează dreptul la apărare, legiuitorul înţelegand sa limiteze cazurile în care asistenţa juridică este obligatorie tocmai pentru ca statul este cel care suporta cheltuielile legate de aceasta, atunci când se acordă din oficiu. Nu exista însă nici un impediment pentru inculpat de a apela la serviciile unui avocat ales, iar organele de urmărire penală sunt obligate sa îi aducă la cunoştinţa acest drept.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate fiind conforme prevederilor art. 24 din Constituţie. Se mai arata ca dreptul la apărare este reflectat în alin. 1 al art. 171 din Codul de procedură penală, care prevede că invinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale sau al judecaţii, iar organele judiciare sunt obligate sa îi aducă la cunoştinţa acest drept. Se instituie un drept al persoanei, de care aceasta dispune, iar nu o obligaţie a organelor judiciare de a asigura asistenţa juridică. Art. 24 alin. (2) din Constituţie, precum şi art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală se referă la avocatul ales. Exista însă şi situaţii în care legea impune asistenţa juridică obligatorie a învinuitului sau a inculpatului, considerându-se ca apărarea este o instituţie de interes social care funcţionează atât în interesul învinuitului sau al inculpatului, cat şi al bunei desfăşurări a procesului penal. Aceste situaţii sunt prevăzute la art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală atât pentru faza de urmărire penală, cat şi pentru faza de judecată, precum şi la art. 171 alin. 3, numai pentru faza de judecată. Regula este deci ca asistenţa juridică este facultativă, iar cazurile în care este obligatorie sunt expres prevăzute de lege. Legiuitorul apreciază care sunt aceste excepţii, conform art. 125 alin. (3) din Constituţie, care prevede că procedura de judecată este stabilită de lege. Guvernul apreciază ca aceasta limitare nu încalcă dreptul la apărare al învinuitului, care beneficiază de numeroase garanţii procesuale în timpul urmăririi penale sau al judecaţii, indiferent dacă asistenţa juridică este facultativă sau obligatorie. În concluzie se arata ca dreptul la apărare include dreptul la asistenţa juridică, dar nu presupune în mod automat dreptul la asistenţa juridică obligatorie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată.Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, care are următorul cuprins: "În cursul judecaţii asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau când instanţa apreciază ca inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea."Autorul excepţiei, deşi nu arata explicit, considera ca aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la apărare. Aceasta critica este neîntemeiată, deoarece prevederile constituţionale privitoare la dreptul la apărare, cuprinse în art. 24 din legea fundamentală, îşi găsesc expresia în art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, care are următoarea redactare: "Invinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecaţii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoştinţa acest drept." Acest drept la apărare al învinuitului sau al inculpatului poate fi sau nu exercitat, asistenţa având un caracter facultativ.Asistenţa juridică obligatorie este o excepţie instituită de legiuitor pentru cauzele în care invinuitul sau inculpatul se afla în anumite situaţii speciale prevăzute la alin. 2 al art. 171 din Codul de procedură penală, şi anume este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist, concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, ori când este arestat, chiar în alta cauza.În alin. 3 al art. 171 din Codul de procedură penală, text care face obiectul controlului de constituţionalitate, sunt prevăzute şi alte cazuri de asistenţa juridică obligatorie, în cursul judecaţii, şi anume când inculpatul este judecat pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau când instanţa apreciază ca inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea. Stabilirea acestor excepţii este de competenţa exclusiva a legiuitorului.Dreptul la asistenţa juridică nu presupune însă, în mod automat, dreptul la asistenţa juridică obligatorie. În cadrul asistenţei juridice obligatorii legiuitorul are opţiunea de a stabili faza procesului în care aceasta apărare, considerată instituţie de interes social, asigura atât interesul învinuitului sau al inculpatului, cat şi buna desfăşurare a procesului penal.Nu poate fi primită nici susţinerea autorului excepţiei referitoare la încălcarea dreptului la apărare prin asigurarea asistenţei juridice obligatorii numai în timpul judecaţii procesului, nu şi în faza de urmărire penală, pentru ca exista numeroase garanţii procesuale de care beneficiază invinuitul în faza urmăririi penale, indiferent de caracterul facultativ sau obligatoriu al asistenţei juridice. De asemenea, în cazul în care asistenţa juridică nu este obligatorie, nimic nu îl împiedica pe invinuit sau pe inculpat sa recurgă la serviciile unui avocat ales.Interpretând şi aplicând dispoziţiile constituţionale privind dreptul la apărare, în concordanta cu prevederile art. 6 pct. 3 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform cărora "Orice acuzat are, în special, dreptul: […] c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer", Curtea constata ca aceste dispoziţii nu au fost incalcate prin textul de lege criticat (alin. 3 al art. 171 din Codul de procedură penală).Cererea autorului excepţiei, adresată Curţii Constituţionale, de a emite o decizie interpretativa prin care să se statueze dacă prin expresia "în cursul judecaţii" se înţelege şi faza de urmărire penală nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi de aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei.Art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală a mai fost supus controlului de constituţionalitate al Curţii, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsă prin Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999. În considerentele acelei decizii Curtea considera ca reglementarea diferita a dreptului la asistenţa juridică obligatorie este o problemă de legiferare, care este de competenţa exclusiva a autorităţii legiuitoare. Aceste considerente îşi menţin actualitatea şi în cauza de faţa, neexistand elemente noi care să impună schimbarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Nicolae Mailat în Dosarul nr. 1.790/1999 al Tribunalului Sibiu.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 1999.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Marioara Prodan–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește