DECIZIE nr. 144 din 23 februarie 2006

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 20/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 272 din 27 martie 2006
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 703 19/10/2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Dumitru Alexe în Dosarul nr. 1.093/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia civilă, de Maria Păduraru în Dosarul nr. 2.681/2005, de Ludovic Varga şi Angela Varga în Dosarul nr. 2.566/2005, de Elena Ionescu şi Stela Eugenia Simionescu în Dosarul nr. 859/2005, dosare ale Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, de Elena Frâncu în Dosarul nr. 972/R/2005 al Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă, de Banca Populară Română – Cooperativa de Credit Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Real – Reorganizare, Administrare, Lichidare” – S.R.L. Bucureşti – Agenţia Tulcea în Dosarul nr. 1.088/C/2005 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă şi de Maria Paşcalău în Dosarul nr. 7.831/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.La apelul nominal răspund, personal, Florea Dobrescu şi Irina Ionescu, personal şi asistaţi de avocat Adrian Rusu, Maria Păduraru şi Elena Ionescu, precum şi Eugenia Stela Simionescu, reprezentată de acelaşi avocat.De asemenea, răspund, reprezentată de avocat Viorel Sfetcu, Maria Paşcalău şi, reprezentate de mandatar Gabriel Varga, părţile Ludovic Varga şi Angela Varga, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.046D/2005, nr. 1.044D/2005, nr. 763D/2005, nr. 761D/2005, nr. 760D/2005, nr. 759D/2005 şi nr. 740D/2005 au conţinut parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Părţile prezente, precum şi avocaţii şi mandatarul acestora sunt de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.046D/2005, nr. 1.044D/2005, nr. 763D/2005, nr. 761D/2005, nr. 760D/2005, nr. 759D/2005 la Dosarul nr. 740D/2005, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Adrian Rusu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, potrivit art. 129 din Constituţie, părţile pot exercita căile de atac în scopul realizării unui control pentru prevenirea apariţiei unei erori judiciare, iar apelul sau recursul trebuie soluţionat de o instanţă de grad superior celei ce a dat hotărârea. Dispoziţia de lege criticată, deoarece dă posibilitatea ca aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea să soluţioneze apelul sau recursul, încalcă dreptul la un proces echitabil.Avocatul Viorel Sfetcu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Mandatarul părţilor Ludovic Varga şi Angela Varga solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, permiţând ca aceeaşi instanţă care a dat hotărârea să judece apelul sau recursul, se încalcă principiul accesului la justiţie.Părţile prezente personal solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 este neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.093/2005, Curtea de Apel Galaţi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Dumitru Alexe.Prin Încheierea din 8 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.566/2005, Încheierea din 29 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.681/2005, şi prin Încheierea din 6 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 859/2005, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Ludovic Varga, Angela Varga, Maria Păduraru, Elena Ionescu şi Eugenia Stela Simionescu.Prin Încheierea din 2 noiembrie 2005 pronunţată în Dosarul nr. 1.088/C/2005, Curtea de Apel Constanţa -Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Banca Populară Română – Cooperativa de Credit Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Real – Reorganizare, Administrare, Lichidare” – S.R.L. din Bucureşti – Agenţia Tulcea.Prin Încheierea din 14 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.831/C/2005, Curtea de Apel Timişoara Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Paşcalău.Prin Încheierea din 28 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 972/R/C/2005, Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Frâncu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 126 alin. (1) din Constituţie, deoarece activitatea de stabilire a competenţelor de atribuţii ale instanţelor judecătoreşti constituie un act de justiţie, care trebuia înfăptuit de către completele de judecată, iar nu printr-o procedură administrativă, aşa cum s-a întâmplat în speţă. De asemenea, se arată că dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece se ajunge la situaţia ca o hotărâre judecătorească pronunţată în apel de către curtea de apel să fie soluţionată în recurs de către aceeaşi instanţă. În continuare, se arată că textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.Curtea de Apel Galaţi – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece scoaterea de pe rol a unei cauze de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuia făcută printr-o încheiere motivată, şi nu pe cale administrativă.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă şi Curtea de Apel Constanţa – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă opinează că, "faţă de prevederile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, Curtea de Apel este competentă să soluţioneze recursurile declarate până la data apariţiei acestei legi, împotriva deciziilor pronunţate în apel”.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că, în cadrul competenţelor stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul a considerat că trimiterea dosarelor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la curţile de apel nu reprezintă o activitate jurisdicţională, ci una administrativă, astfel încât a reglementat şi a permis structurilor administrative ale instanţei supreme să trimită dosarele cauzelor instanţelor competente, stabilite prin noile reglementări legale, fără ca în acest fel să se încalce dispoziţiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. De asemenea, arată că este vorba despre reglementarea unor situaţii tranzitorii, iar dispoziţia de lege criticată nu contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate, întrucât, chiar dacă apelul şi recursul sunt judecate de aceeaşi instanţă, acest lucru se realizează într-o compunere diferită a completelor, neavând semnificaţia unei îngrădiri aduse efectivităţii căilor de atac.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, măsura trimiterii dosarelor pe cale administrativă, fără a se recurge la măsura declinării de competenţă, contribuind la urgentarea soluţionării cauzei şi la evitarea tergiversării judecăţii, realizându-se astfel soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii care au următorul cuprins:Art. II: "(1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.(4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 15 alin. (2) referitoare la universalitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (1) şi (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecătoreşti şi art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii, reţinând că dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 124 alin. (2), art. 126 şi 129 din Constituţie.Astfel, cu acel prilej instanţa de contencios constituţional a statuat, în esenţă, următoarele:Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie şi are menirea să înlăture o gravă disfuncţie în sistemul judiciar, cauzată de supraîncărcarea Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie cu sarcini privind judecarea unor căi de atac, consecinţa fiind prelungirea duratei proceselor dincolo de limitele rezonabile cerute de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de tratatele internaţionale. Aşa fiind, soluţia trimiterii pe cale administrativă a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil tergiversarea soluţionării cauzelor.De asemenea, Curtea a constatat că nu poate fi primită critica privind retroactivitatea legii, dat fiind că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură, de imediată aplicare, cu efecte pentru viitor, şi nu pentru trecut. Chiar dacă prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială, aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia legislativă adoptată nu relevă nici un fine de neconstituţionalitate. Astfel, dincolo de faptul că ne aflăm în prezenţa unei reglementări cu caracter tranzitoriu, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, noua soluţie legislativă nu instituie nici o discriminare şi, ca atare, nu contravine nici principiului egalităţii de tratament între subiectele de drept.În sfârşit, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea principiului controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituţia nu consacră un asemenea principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea căilor de atac prevăzute de lege. Având în vedere şi prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), Curtea reţine că legiuitorul are competenţa de a stabili atât căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, cât şi procedura de exercitare a acestora. Astfel, atunci când calea de atac implică un control judiciar, ca în cazul recursului, nimic nu împiedică efectuarea acestui control de către alţi judecători de la instanţa care a pronunţat hotărârea atacată. Curtea constată că soluţia adoptată şi argumentele ce au stat la baza acesteia se menţin şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Dumitru Alexe în Dosarul nr. 1.093/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia civilă, de Maria Păduraru în Dosarul nr. 2.681/2005, de Ludovic Varga şi Angela Varga în Dosarul nr. 2.566/2005, de Elena Ionescu şi Stela Eugenia Simionescu în Dosarul nr. 859/2005 ale Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, de Elena Frâncu în Dosarul nr. 972/R/2005 al Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă, de Banca Populară Română – Cooperativa de Credit Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Real – Reorganizare, Administrare, Lichidare” – S.R.L. Bucureşti – Agenţia Tulcea în Dosarul nr. 1.088/C/2005 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă şi de Maria Paşcalău în Dosarul nr. 7.831/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 februarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu_________

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x