DECIZIE nr. 144 din 21 noiembrie 1996

Ioan Muraru – preşedinte Costica Bulai – judecătorIoan Deleanu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorRaul Petrescu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Consiliul Judeţean Covasna împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 88 din 11 septembrie 1996.Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 19 noiembrie 1996, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor, legal citate, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 21 noiembrie 1996.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Decizia nr. 88 din 11 septembrie 1996 Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, modificată şi completată prin Legea nr. 24/1996, ridicată de Consiliul Judeţean Covasna. Pentru a pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut ca, prin Decizia nr. 43 din 24 aprilie 1996, rămasă definitivă prin nerecurare, Curtea a soluţionat aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate – art. 115 din Legea nr. 69/1991, devenit art. 127 după republicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996 – invocată tot de Consiliul Judeţean Covasna, în faţa aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Braşov, iar potrivit practicii jurisdicţionale a Curţii, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucît, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibila.Împotriva Deciziei nr. 88 din 11 septembrie 1996 Consiliul Judeţean Covasna a declarat recurs în termen legal, pentru următoarele motive:– motivarea Deciziei nr. 88 din 11 septembrie 1996 pe existenta „puterii lucrului judecat” este netemeinica şi nelegală, deoarece la data invocarii excepţiei de neconstituţionalitate în prezentul dosar – 22 februarie 1996 – nu se putea vorbi de „puterea lucrului judecat”, întrucît decizia Curţii Constituţionale nr. 43 a fost pronunţată la data de 24 aprilie 1996;– excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi judecata în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 fără participarea reprezentantului Ministerului Public, întrucît, în ipoteza acestui text, necitarea priveşte numai părţile din proces.Deoarece soluţionarea în fond a excepţiei s-a făcut în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără citarea părţilor, după declararea recursului s-au solicitat puncte de vedere, conform art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege, celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia este nefondata, deoarece soluţia Curţii este "în deplina concordanta cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din Constituţie". Articolul 115 din Legea nr. 69/1991 în vechea redactare, devenit art. 127 după modificare prin Legea nr. 24 din 12 aprilie 1996, a împuternicit guvernul sa realizeze „defalcarea şi trecerea din domeniul public şi privat al statului, în proprietatea comunelor, oraşelor sau, după caz, a judeţelor, a bunurilor şi veniturilor de interes local, în condiţiile legii patrimoniului public şi privat al statului”.Camera Deputaţilor şi Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 115 din Legea nr. 69/1991, devenit art. 127 după republicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:Motivul de recurs, prin care se susţine ca la data invocarii excepţiei de neconstituţionalitate a art. 115 din Legea nr. 69/1991, devenit art. 127 ca urmare a modificării prin Legea nr. 24/1996, nu se putea vorbi de „puterea lucrului judecat”, deoarece la acea data Decizia Curţii Constituţionale nr. 43 pe care se întemeiază aceasta soluţie este din 24 aprilie 1996, urmează a fi respins.Potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.Ca efect al acestor dispoziţii, în baza art. 1.201 din Codul civil, potrivit căruia "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecata are acelaşi obiect, este intemeiata pe aceeaşi cauza şi este între aceleaşi părţi, facuta de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate", partea care a invocat o excepţie nu o mai poate reitera într-un alt dosar, fiind inadmisibila. Acesta este şi sensul în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 27 din 25 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993.Principiul autorităţii lucrului judecat are la baza regula ca un litigiu soluţionat printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu mai poate face obiectul unui nou proces, având acelaşi obiect, întemeindu-se pe aceeaşi cauza şi fiind între aceleaşi părţi. Or, în dosarele Curţii în care s-au pronunţat Deciziile nr. 43 din 24 aprilie 1996 şi nr. 88 din 11 septembrie 1996 a existat tripla identitate de persoane, obiect şi cauza şi în care a fost ridicată aceeaşi problema de drept – neconstituţionalitatea art. 115 din Legea nr. 69/1991.Articolul 166 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia "excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica de părţi sau de judecători, chiar înaintea instanţelor de recurs", nu instituie puterea lucrului judecat în raport cu data la care a fost invocată excepţia în unul sau în altul dintre dosare, ci regula ca o excepţie o dată soluţionată nu mai poate fi reiterata de aceeaşi parte într-un alt dosar, soluţia pronunţată în prima cauza fiind obligatorie în cea de-a doua.La data pronunţării Decizia nr. 88 din 11 septembrie 1996, atacată cu prezentul recurs, exista deja Decizia definitivă a Curţii Constituţionale nr. 43 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 26 iulie 1996.Şi cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi soluţionată în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără participarea procurorului, urmează a fi respins.Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia vadit nefondata este respinsă de completul de judecată cu unanimitate de voturi, fără citarea părţilor. Obligativitatea citarii părţilor şi a Ministerului Public este prevăzută la alin. (4) al art. 24 din Legea nr. 47/1992 în cazurile în care, nefiind aplicabile dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, judecata se realizează în şedinţa publică. Prin urmare, necitarea Ministerului Public în cazul judecării excepţiei potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 nu are nici un fel de consecinţe juridice, pentru ca legea nu o prevede. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 26 din 21 martie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995.Având în vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) şi alin. (4) şi ale art. 25 şi 26 din Legea nr. 47/1992, precum şi ale art. 1.201 din Codul civil şi ale art. 166 din Codul de procedură civilă,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Consiliul Judeţean Covasna împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 88 din 11 septembrie 1996.Definitivă.Pronunţată în şedinţa din 21 noiembrie 1996.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistentGabriela Dragomirescu––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește