DECIZIE nr. 144 din 15 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 793/C/2004 al Tribunalului Galaţi – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde, pentru partea C.N.F.R. "Navrom" – S.A. Galaţi, consilier juridic Elena Răileanu, cu delegaţie la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul C.N.F.R. "Navrom" – S.A. Galaţi solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, întrucât Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra textelor de lege criticate, prin Decizia nr. 436 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, respingând excepţia de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 şi pct. 2 din Codul de procedură civilă, arătând că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte texte de lege criticate apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece schimbarea competenţei de a judeca toate recursurile, competenţă ce revenea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu are relevanţă în plan constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 793/C/2004, Tribunalul Galaţi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză într-o cauză având ca obiect recursul împotriva sentinţei civile prin care a fost respinsă o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 124 şi 126 din Constituţie, art. 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, considerând, în esenţă, că: dispoziţiile art. 2 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale Legii nr. 195/2004 încalcă dreptul la un recurs efectiv la o instanţă naţională, „dreptul privind interzicerea discriminării, dreptul la un proces echitabil, principiul universalităţii, principiul statului de drept şi dreptul la apărare”; dispoziţiile art. II din Legea nr. 195/2004 încalcă, de asemenea, toate drepturile menţionate mai sus, iar prin aplicarea lor justiţiabilul este supus unei discriminări, fiindu-i totodată încălcate dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, deoarece acesta nu mai are posibilitatea de a se apăra în faţa instanţei de judecată „în mod nemijlocit sau prin intermediul unui avocat” şi nu mai poate exercita o cale de atac „în situaţia în care recursul se scoate de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se trimite pe cale administrativă unei instanţe inferioare în grad sau în situaţia în care se trimite cu declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă dată în sala de consiliu, fără citarea părţilor”.Tribunalul Galaţi – Secţia civilă apreciază că dispoziţiile art. 2 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. II din Legea nr. 195/2004 nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât „se aplică tuturor justiţiabililor, fapt ce exclude ideea discriminării şi asigură egalitatea în faţa legii, cu posibilitatea certă a exercitării dreptului la apărare în faţa instanţei de recurs”.Raţiunea pentru care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 a fost adoptată cu modificări prin Legea nr. 195/2004 a fost aceea că judecarea tuturor recursurilor de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie afecta celeritatea judecării cauzelor, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Pentru ca aceste drepturi constituţionale să nu mai fie încălcate, legiuitorul a adoptat soluţia cuprinsă în art. II din Legea nr. 195/2004, respectiv scoaterea de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe cale administrativă, a cauzelor în care nu se examinase încă admisibilitatea în principiu a recursului şi trimiterea lor instanţelor devenite competente să le judece, iar în ceea ce priveşte cauzele în care se examinase deja admisibilitatea în principiu a recursului, pronunţarea unei încheieri irevocabile în sala de consiliu, fără citarea părţilor, prin care se declina competenţa la instanţele menţionate. S-a asigurat astfel respectarea drepturilor constituţionale pe care autorul excepţiei le consideră încălcate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că textele de lege criticate nu aduc atingere principiului statului de drept, accesului liber la justiţie, dreptului la apărare, dreptului la soluţionarea echitabilă a cauzei într-un termen rezonabil ori dreptului la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, ci, dimpotrivă, reprezintă o expresie a aplicării acestora.Avocatul Poporului apreciază, cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, faţă de art. 11, 20, 21, 24 şi 126 din Constituţie, raportate la art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la art. 8, 10 şi 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, că "stabilirea prin lege a instanţelor competente să judece recursul declarat împotriva hotărârilor supuse acestei căi de atac nu aduce atingere sub nici un aspect accesului liber la justiţie, dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, acestea beneficiind de toate garanţiile dreptului la apărare".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului C.N.F.R. "Navrom" – S.A. Galaţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, precum şi dispoziţiile art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.Art. 2 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă au următorul cuprins:– Art. 2: "Tribunalele judecă:1. în primă instanţă:a) procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani; … b) procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară; … b^1) conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe;c) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel; … d) procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială; … e) procesele şi cererile în materie de expropriere; … f) cererile pentru încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei; […] … i) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale; … j) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite a hotărârilor date în ţări străine; … 2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă:a) în cererile de divorţ; … b) în cererile de împărţeală judiciară, cu excepţia celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului; … c) în cererile privind raporturile personale dintre părinţi şi copiii minori; … d) în cererile privind filiaţia; … e) în orice alte cazuri expres prevăzute de lege; … 3. ca instanţe de recurs, recursurile în cazurile expres prevăzute de lege. ";– Art. 299 alin. 3: "În situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri pronunţate de instanţele judecătoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea în cauză sau, după caz, de competenţa instanţei expres prevăzute de lege."Art. II din Legea nr. 195/2004 are următorul cuprins: „(1) Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţării lor şi aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit spre judecată instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotărârea în primă instanţă.(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecată curţilor de apel. … (3) Recursurile prevăzute la alin. (1) şi (2), a căror admisibilitate în principiu nu a fost examinată până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol şi se trimit, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinată, se trimit prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor." … Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale: art. 1 privind statul român, art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti.În opinia autorului sunt încălcate, de asemenea, şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării şi art. 17 privind interzicerea abuzului de drept, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 1 privind libertatea şi egalitatea în demnitate şi în drepturi, art. 2 privind egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminării, art. 6 privind recunoaşterea calităţii de subiect de drept, art. 7 privind egalitatea în faţa legii şi protecţia împotriva oricărei discriminări, art. 8 privind accesul efectiv la instanţele judiciare, art. 10 privind procesul echitabil, art. 11 privind prezumţia de nevinovăţie şi art. 30 privind interpretarea Declaraţiei, din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:1. Obiectul cauzei în care a fost ridicată excepţia îl constituie recursul împotriva hotărârii Judecătoriei Galaţi prin care s-a respins o contestaţie la executare, recurs a cărui soluţionare, la momentul declarării sale, era de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. În urma aprobării cu modificări şi completări a acestui act normativ prin Legea nr. 195/2004, recursul a fost trimis pe cale administrativă instanţei devenite competente să-l soluţioneze, respectiv Tribunalului Galaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. II alin. (1) şi alin. (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004, prin care se revine de fapt la regulile de competenţă instituite anterior de dispoziţiile art. 2 pct. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă.Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992: „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.”Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile art. 2 pct. 1 şi pct. 2 din Codul de procedură civilă şi cele ale art. II alin. (2) şi alin. (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, respectiv cu soluţionarea recursului împotriva hotărârii judecătoriei prin care s-a respins o contestaţie la executare. Or, potrivit dispoziţiilor alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate contrară prevederilor alin. (1) al aceluiaşi articol este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.2. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 3, ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. II alin. (1) şi alin. (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, în considerarea celor ce urmează:Modificarea reglementării în această materie a fost realizată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, fiind impusă de o serie de raţiuni majore, afectate de reglementarea anterioară care instituia competenţa exclusivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie de soluţionare a recursurilor. S-a urmărit astfel o mai bună administrare a justiţiei, o deplină realizare a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.Noua soluţie legislativă nu instituie nici o discriminare şi, ca atare, nu contravine principiului egalităţii de tratament.Consacrarea posibilităţii de a exercita o cale de atac împotriva soluţiei de trimitere a dosarului, pe cale administrativă sau prin încheiere de declinare de competenţă, la instanţa devenită competentă potrivit noii reglementări ar fi fost nu doar neproductivă, ducând la tergiversarea soluţionării cauzei, ci, totodată, inutilă faţă de caracterul imperativ al normelor în materie de competenţă.Aşa fiind, nu se poate reţine încălcarea nici uneia dintre dispoziţiile actelor internaţionale invocate şi nici a textelor constituţionale de referinţă, mai ales că pretinsa atingere adusă majorităţii acestora ar putea fi reţinută numai mediat, ca o consecinţă a încălcării principiilor constituţionale menţionate anterior.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. II alin. (2) şi alin. (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 793/C/2004 al Tribunalului Galaţi – Secţia civilă.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 3, ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. II alin. (1) şi alin. (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește