DECIZIE nr. 144 din 14 iulie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorMariana Trofimescu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 8.053/C/1999 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27 iunie 2000 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 6 iulie 2000 şi apoi la data de 14 iulie 2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 16 martie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 8.053/C/1999, Curtea de Apel Timişoara Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992, republicată, excepţie ridicată din oficiu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992 contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece au caracter sanctionator faţă de cumpărătorul locuinţei, deşi în contractul de vânzare-cumpărare părţile au o poziţie de egalitate. Prin urmare, societatea comercială vanzatoare este privilegiată câtă vreme „a primit preţul şi a beneficiat de sporirea valorii acestuia, iar la desfiinţarea contractului ea nu poate fi obligată sa restituie cumparatorilor acest spor de valoare, determinat şi prin devalorizarea monedei naţionale datorită procesului inflationist”. În aceste condiţii cumpărătorului nu i se poate imputa ignorarea cauzei de nulitate a contractului, respectiv faptul ca locuinta în cauza nu putea fi vândută.Instanţa de judecată considera ca prevederile legale criticate contravin şi dispoziţiilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, întrucât "societatea comercială vanzatoare nu poate fi obligată sa restituie preţul actualizat, cu toate ca a reinvestit aceste sume şi acestea i-au adus profit, timp în care cumpărătorii ar fi putut obţine acelaşi profit dacă ar fi investit aceste sume într-o activitate de profit".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992, republicată, este intemeiata. În motivarea acestei opinii sunt însuşite argumentele autorului excepţiei, considerându-se totodată ca „Textul invocat este neconstitutional şi pentru faptul ca instituie o prezumţie de vinovăţie a cumpărătorului, pe care îl considera întotdeauna răspunzător de situaţiile care determina nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare”. Potrivit opiniei Guvernului, Curtea Constituţională a examinat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 85/1992 numai prin raportare la prevederile art. 15 şi 41, iar nu şi la cele ale art. 16 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională, pe baza datelor ce rezultă din încheierea de sesizare, constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, conform dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată cu privire la un text de lege pe care s-a întemeiat decizia instanţei de apel, iar instanţei de recurs i s-a cerut sa dea o alta interpretare textului de lege respectiv. Examinând actele dosarelor instanţelor de judecată, Curtea Constituţională constata însă ca dispoziţiile legale criticate nu sunt aplicabile în cauza şi ca ele au fost greşit invocate prin acţiunea introductivă ca şi în considerentele hotărârilor pronunţate.Critica de neconstituţionalitate are ca obiect prevederile art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998.Art. 19 din Legea nr. 85/1992, republicată, prevede: „Contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dispoziţiilor Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi sunt lovite de nulitate absolută.Nulitatea poate fi invocată de orice persoană şi pe orice cale.Prefectii vor organiza depistarea acestor cazuri şi sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru constatarea nulităţii şi restabilirea situaţiei anterioare. Din sumele ce se restituie cumparatorilor se va retine chiria aferentă perioadei de la contractare şi până la restituire. Sumele restituite nu sunt purtătoare de dobânzi şi nici nu se actualizează."Analizând motivarea excepţiei ridicate din oficiu de Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă, Curtea Constituţională constata ca sunt criticate numai prevederile din teza finala a alin. 3 al art. 19 din lege, referitoare la neacordarea dobânzilor şi neactualizarea preţului restituit în situaţia constatării nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare de către instanţele judecătoreşti, dispunandu-se restabilirea situaţiei anterioare.În urma examinării actelor din dosarele instanţelor de judecată Curtea retine ca imobilul care a constituit obiectul contractului de vânzare-cumpărare anulat de prima instanţa a fost preluat de stat în executarea pedepsei complementare a confiscării averii, aplicată fostului proprietar prin Hotărârea penală nr. 2 din 4 iunie 1945 a Tribunalului Poporului Bucureşti. Aceasta hotărâre penală a fost în întregime desfiintata, inclusiv dispoziţia referitoare la pedeapsa complementara a confiscării averii, prin Decizia nr. 17 din 8 mai 1995 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia penală. Totodată, se mai retine ca Societatea Comercială "OJCVLTIM" – S.A. din Timişoara a vândut imobilul prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 451/R din 22 ianuarie 1997.Din situaţia de fapt astfel reţinută rezultă ca la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu erau incidente în speta nici dispoziţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi nici cele ale Legii nr. 85/1992, întrucât aceste dispoziţii se referă la „vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alte destinaţii construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat” şi, evident, aflate încă în proprietatea acestora. Pe de altă parte, imobilul din litigiu a revenit de drept în proprietatea moştenitorilor fostului proprietar anterior datei vânzării sale.Curtea mai retine ca, datorită aceloraşi considerente de fapt, în speta nu erau aplicabile nici dispoziţiile Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995. Într-adevăr, la data intrării în vigoare a acestei legi imobilul din litigiu nu se mai afla în proprietatea statului şi, în consecinţa, greşit s-a menţionat în contractul de vânzare-cumpărare ca acesta se încheie în cadrul procedurii de aplicare a Legii nr. 112/1995.Asa fiind, Curtea constata ca, întrucât vânzarea imobilului nu s-a realizat în temeiul dispoziţiilor Decretului-lege nr. 61/1990, ale Legii nr. 85/1992 sau ale Legii nr. 112/1995, nici constatarea nulităţii ori anularea contractului de vânzare-cumpărare, cu consecinţele ce decurg din aceasta, nu se poate întemeia pe dispoziţiile acestor acte normative. În situaţia în care vânzătorul a dispus prin actul de înstrăinare de un bun ce apartinea altuia, problemele referitoare la validitatea contractului de vânzare-cumpărare, desfiinţarea acestuia şi acordarea reparaţiilor cuvenite părţilor urmează să fie rezolvate pe baza dispoziţiilor din dreptul comun.Curtea Constituţională, retinand ca de dispoziţiile legale criticate ca fiind neconstituţionale nu depinde rezolvarea cauzei în care s-a ridicat excepţia, constata ca devin incidente dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevăd: „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor de judecată privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”, iar neîndeplinirea condiţiilor prevăzute în alin. (1) al art. 23 determina consecinţa ca, potrivit dispoziţiilor alin. (6) al aceluiaşi articol, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 8.053/C/1999 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește