DECIZIE nr. 142 din 8 mai 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 şi art. 24 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorGabriela Ghita – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 şi art. 24 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Gheorghe Ciocau în Dosarul nr. 9.781/2000 al Judecătoriei Sectorului 1, municipiul Bucureşti.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei şi Maria Dumitrescu, prin mandatarul Sorin-Mugur Dumitrescu, constatandu-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei solicita admiterea acesteia, arătând ca dispoziţiile art. 23 şi ale art. 24 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, dispoziţii care impun schimbul obligatoriu de locuinta, contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 20, 22, 26, 43 şi 54, precum şi prevederilor Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi ale Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.Mandatarul celeilalte părţi prezente solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în legătură cu care apreciază ca a fost ridicată pentru tergiversarea soluţionării cauzei.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind nefondata, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 18 octombrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 9.781/2000, Judecătoria Sectorului 1, municipiul Bucureşti, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 şi art. 24 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Gheorghe Ciocau într-o cauza având ca obiect evacuarea acestuia prin schimb obligatoriu de locuinta, în temeiul dispoziţiilor de lege criticate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16, 20, 22, 26, 43 şi 54 din Constituţia României, prevederilor art. 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, precum şi dispoziţiilor art. 9, 10, 11 şi 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. În argumentarea excepţiei se susţine ca prin reglementarea în regim de ordonanţa de urgenţă a raporturilor dintre chiriaşi şi proprietarii cărora le-au fost retrocedate imobilele "au fost create grave tensiuni sociale, fiind aduse atingeri drepturilor constituţionale recunoscute persoanelor". Astfel, se considera ca schimbul fortat de locuinţe, stabilit prin dispoziţiile art. 23 şi art. 24 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, aducând atingere şi prevederilor unor acte internaţionale la care România este parte şi care consfinţesc dreptul persoanelor la securitate socială, la asigurarea stabilitatii locuinţei şi chiar dreptul la locuinta. Se mai arata ca normele criticate aduc „grave atingeri dreptului la integritate fizica şi psihică” al chiriaşilor, incalcandu-se în acest fel art. 22 din Constituţie. De asemenea, se susţine şi încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la obligaţia statului de a lua măsuri de protecţie socială reală spre a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent.Judecătoria Sectorului 1, municipiul Bucureşti, exprimandu-şi opinia, considera ca prevederile ordonanţei respecta toate dispoziţiile constituţionale ce vizează drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă. În susţinerea acestui punct de vedere se invoca jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea prevederilor de lege criticate, jurisprudenta care îşi menţine valabilitatea şi în cauza de faţa, deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acesteia.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 23 şi art. 24 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, dispoziţii al căror conţinut este următorul:– Art. 23: "(1) Proprietarii au dreptul sa ceara şi să obţină mutarea chiriaşilor din spaţiile cu destinaţia de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu.(2) Pentru aceasta, proprietarul este obligat sa pună la dispoziţie chiriaşului, cu contract de închiriere, un alt spaţiu cu destinaţia de locuinta în aceeaşi localitate, sau într-o alta localitate cu acordul chiriaşului, cu respectarea suprafeţei locuibile minime de 15 mp persoana. … (3) Dacă locuinta oferită în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de către aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevăzut în contractul iniţial."; … – Art. 24: "(1) Chiriaşul nu este obligat să se mute, dacă în locuinta care i se oferă în schimb nu i se asigura suprafaţa locuibilă şi numărul de camere la care este îndreptăţit conform anexelor nr. 1 şi 2 la prezenta ordonanţă de urgenţă, dar nici nu poate pretinde o suprafaţa locuibilă sau un număr de camere mai mare decât cele la care este îndreptăţit potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă sau decât cele pe care le deţine cu chirie şi nici condiţii mai bune de locuit decât cele pe care le are în locuinta din care urmează să se mute.(2) Nu i se va putea cere chiriaşului să se mute într-o locuinta insalubra şi nici sa accepte o locuinta lipsită de dependintele strict necesare – bucatarie, baie, WC -, prevăzute în contractul de închiriere a locuinţei din care urmează să se mute. … (3) Chiriaşul nu va putea însă sa invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul ca locuinta oferită este situata într-un cartier periferic, ca este mai puţin confortabila datorită felului diferit de încălzire, că nu are scara de serviciu sau ca are dependintele în folosinţă comuna, în măsura în care îi este asigurata utilizarea lor, că nu are curte ori datorită etajului la care se afla locuinta oferită în schimb. … (4) În cazul în care locuinta din care urmează să se mute chiriaşul are şi garaj, acesta poate fi evacuat şi din garaj, chiar dacă proprietarul nu îi oferă chiriaşului un alt garaj la schimb." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, 20, 22, 26, 43 şi 54, dispoziţii care prevăd:– Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege. … (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţara."; … – Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."; … – Art. 22: "(1) Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. … (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă."; … – Art. 26: "(1) Autorităţile publice respecta şi ocrotesc viaţa intima, familială şi privată.(2) Persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri."; … – Art. 43: "(1) Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţa medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenţa socială prevăzute de lege."; … – Art. 54: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine, de asemenea, ca dispoziţiile art. 23 şi art. 24 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 încalcă şi art. 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, potrivit căruia: „1. Orice persoană are dreptul la un nivel de viaţa corespunzător asigurării sănătăţii sale, bunastarii proprii şi a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinta, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de şomaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor împrejurări independente de voinţa sa.2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire speciale. Toţi copiii, indiferent dacă s-au născut în cadrul sau în afară căsătoriei, se bucura de aceeaşi ocrotire socială."În sfârşit, se susţine ca prin textele de lege criticate se încalcă prevederile art. 9, 10, 11 şi 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, prevederi care stabilesc:– Art. 9: "Statele părţi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană la securitate socială, inclusiv asigurări sociale.";– Art. 10: "Statele părţi la prezentul Pact recunosc ca:1. O ocrotire şi o asistenţa cat mai larga cu putinta trebuie acordate familiei, elementul natural şi fundamental al societăţii, în special pentru întemeierea sa şi în rastimpul cat are responsabilitatea întreţinerii şi educării copiilor care sunt în sarcina sa. Căsătoria trebuie să fie liber consimţită de viitorii soţi.2. O ocrotire specială trebuie acordată mamelor, într-o perioadă de timp rezonabila, înainte şi după naşterea copiilor. Mamele salariate trebuie să beneficieze, în decursul acestei perioade, de un concediu plătit sau de un concediu beneficiind de alocaţii de securitate socială adecvate.3. Măsuri speciale de ocrotire şi de asistenţa trebuie luate în favoarea tuturor copiilor şi adolescentilor, fără nici o discriminare din motive de filiatiune sau din alte motive. Copiii şi adolescentii trebuie ocrotiţi împotriva exploatării economice şi sociale. Folosirea lor la lucrări de natura a le dăuna moralităţii sau sănătăţii, de a le pune viaţa în primejdie sau de a dăuna dezvoltării lor normale trebuie sancţionată prin lege.Statele trebuie, de asemenea, sa stabilească limite de vârsta sub care folosirea muncii salariate a copiilor va fi interzisă şi sancţionată prin lege.";– Art. 11: "1. Statele părţi la prezentul Pact recunosc dreptul oricărei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însăşi şi familia sa, inclusiv hrana, îmbrăcăminte şi locuinta suficiente, precum şi la o imbunatatire continua a condiţiilor sale de existenta. Statele părţi vor lua măsuri potrivite pentru a asigură realizarea acestui drept şi recunosc în acest scop importanţa esenţială a unei cooperări internaţionale liber consimţite.2. Statele părţi la prezentul Pact, recunoscând dreptul fundamental pe care îl are orice persoană de a fi la adapost de foame, vor adopta, individuale şi prin cooperare internationala, măsurile necesare, inclusiv programe concrete:a) pentru a îmbunătăţi metodele de producţie, de conservare şi de distribuire a produselor alimentare prin deplina utilizare a cunoştinţelor tehnice şi ştiinţifice, prin difuzarea principiilor de educaţie în ce priveşte nutritia şi prin dezvoltarea sau reforma regimurilor agrare, în asa fel încât să asigure cat mai bine punerea în valoare şi utilizarea resurselor naturale; … b) pentru a asigura o repartiţie echitabila a resurselor alimentare mondiale în raport cu nevoile, ţinând seama de problemele care se pun atât ţărilor importatoare, cat şi ţărilor exportatoare de produse alimentare."; … – Art. 12: "1. Statele părţi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de cea mai buna sănătate fizica şi mintală pe care o poate atinge.2. Măsurile pe care statele părţi la prezentul Pact le vor adopta în vederea asigurării exercitării depline a acestui drept vor cuprinde măsurile necesare pentru a asigura:a) scăderea mortalitatii nou-nascutilor şi a mortalitatii infantile, precum şi dezvoltarea sanatoasa a copilului; … b) îmbunătăţirea tuturor aspectelor igienei mediului şi ale igienei industriale; … c) profilaxia şi tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale şi ale altora, precum şi lupta împotriva acestor maladii; … d) crearea de condiţii care să asigure tuturor servicii medicale şi un ajutor medical în caz de boala." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critica dispoziţiile art. 23 şi art. 24 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, sustinand, în esenta, ca schimbul obligatoriu de locuinta reglementat de aceste texte contravine prevederilor constituţionale şi internaţionale menţionate anterior.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă.Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, în ansamblu, precum şi unele dintre articolele ei au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, iar Curtea, prin mai multe decizii, a statuat în sensul constituţionalităţii lor. Astfel, prin Decizia nr. 88 din 4 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, respingând excepţia de neconstituţionalitate în susţinerea căreia se invocau, în esenta, aceleaşi argumente şi încălcarea unora dintre textele constituţionale invocate şi în cauza de faţa, precum şi încălcarea art. 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, Curtea a reţinut: prevederile ordonanţei criticate nu contravin principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece egalitatea între cetăţeni nu împiedica stabilirea unor restrictii sau limitări ale dreptului de proprietate, iar cu privire la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 20, coroborate cu ale art. 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, s-a statuat ca „Guvernul a avut în vedere tocmai apărarea acestor drepturi fundamentale ale omului, ratiunea adoptării ordonanţei fiind protecţia chiriaşilor şi prelungirea contractelor de închiriere”. De asemenea, pentru aceste din urma argumente „Curtea retine că nu au fost lezate nici dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Constituţie, prin care se consacra obligaţia statului de a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent”. S-a mai reţinut ca referirile la art. 54 din Constituţie sunt irelevante, întrucât nici o dispoziţie a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu pune în discuţie exercitarea cu buna-credinţa a unor drepturi sau libertăţi fundamentale.Asa fiind, ca urmare a constatării prin decizia menţionată a constituţionalităţii Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, în ansamblu, prin raportare la unele dintre prevederile constituţionale şi internaţionale despre care şi în prezenta cauza se pretinde ca au fost incalcate şi întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea celor anterior statuate, rezultă ca sunt constituţionale şi prevederile art. 23 şi art. 24 din ordonanţa criticata prin prezenta excepţie.Sub un alt aspect Curtea Constituţională constata ca prevederile art. 23 şi art. 24 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, reglementand schimbul obligatoriu de locuinta, nu încalcă, asa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, art. 22 şi 26 din Constituţie, deoarece acestea cuprind dispoziţii privind „Dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică” şi, respectiv, „Viaţa intima, familială şi privată”. De aceea şi aceasta critica urmează să fie respinsă.În sfârşit, Curtea constata ca art. 9-12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, invocate, de asemenea, în susţinerea neconstitutionalitatii art. 23 şi art. 24 din ordonanţa, nu conţin dispoziţii pe baza cărora să se ajungă la interzicerea schimbului obligatoriu de locuinta şi, în consecinţa, aceasta critica nu poate fi primită.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 şi art. 24 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Gheorghe Ciocau în Dosarul nr. 9.781/2000 al Judecătoriei Sectorului 1, municipiul Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește