DECIZIE nr. 142 din 21 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^1 şi art. 673^8 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^1 şi 673^8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Săndina Crăciun în Dosarul nr. 1.631/2005 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 9 februarie 2006 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a dispus amânarea pronunţării la data de 14 februarie 2006 şi apoi la data de 21 februarie 2006, datorită imposibilităţii constituirii legale a completului de judecată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.631/2005, Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^1 şi 673^8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Săndina Crăciun cu ocazia soluţionării unui recurs civil.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile art. 673^1 şi 673^8 din Codul de procedură civilă limitează accesul liber la justiţie şi soluţionarea echitabilă şi într-un termen rezonabil a cauzei, pe baza unei încheieri de admitere în principiu, care are autoritate de lucru judecat, înaintea judecării cauzei pe fond, prin aceasta creându-se un privilegiu nepermis într-un stat de drept, în favoarea unei părţi procesuale favorizate de încheierea de admitere în principiu. În opinia autorului excepţiei, reglementările criticate contravin şi art. 3 din Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, prin care s-a statuat că liberul acces la justiţie se realizează numai în respectul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, astfel încât orice excludere care ar avea semnificaţia încălcării egalităţii de tratament juridic este neconstituţională.Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă apreciază că dispoziţiile procedurale criticate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile art. 673^8 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004, reglementează situaţia încheierilor prevăzute de art. 673^6 şi 673^7 din Codul de procedură civilă, care pot fi atacate cu apel sau cu recurs odată cu fondul, acestea fiind supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea pronunţată asupra fondului cauzei. Aşa fiind, textele de lege deduse controlului de constituţionalitate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei, în susţinerea acestui punct de vedere Guvernul invocând jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, şi anume Decizia nr. 52/2003.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că dispoziţiile art. 673^1 şi 673^8 din Codul de procedură civilă nu contravin art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât instituirea unor reguli speciale privind procedura împărţelii judiciare nu aduce atingere prevederilor constituţionale privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Dispoziţiile de lege criticate nu încalcă nici prevederile art. 20 şi 21 din Constituţie şi nici pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu conţin norme contrare dreptului părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. În ceea ce priveşte prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie, Avocatul Poporului apreciază că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 673^1 şi 673^8 din Codul de procedură civilă, introduse prin art. I pct. 222 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, ordonanţă aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.Dispoziţiile art. 673^8 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, textul art. 673^8 din Codul de procedură civilă fiind preluat, cu un conţinut identic, în Legea nr. 219/2005.Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 673^1: "Judecarea oricărei cereri de împărţeală privind bunuri asupra cărora părţile au un drept de proprietate comună se face cu procedura prevăzută în capitolul de faţă, în afara cazurilor în care legea stabileşte o altă procedură.";– Art. 673^8: "Încheierile prevăzute la art. 673^6 alin. 1 şi art. 673^7 pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odată cu fondul, fiind supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra fondului procesului."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. În opinia autorului excepţiei sunt încălcate, de asemenea, şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate fac parte din cap. VII^1 al Codului de procedură civilă, care reglementează întreaga procedură a împărţelii judiciare ce are ca finalitate ieşirea din starea de indiviziune, procedură în urma căreia fiecare copărtaş devine proprietar exclusiv al unei anumite părţi concret determinate din ceea ce forma obiectul coproprietăţii.Astfel, dispoziţiile art. 673^1 din Codul de procedură civilă constituie norme de procedură ce stabilesc cadrul general privind judecarea oricărei cereri de împărţeală privind bunuri asupra cărora părţile au un drept de proprietate comună. Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege" şi, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, însă, evident, respectând şi celelalte principii şi dispoziţii constituţionale.În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 673^1 din Codul de procedură civilă contravin art. 16 din Constituţie, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor justiţiabililor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea privind încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3), art. 20 şi 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în condiţiile în care drepturile şi interesele părţilor sunt examinate de instanţa de judecată, în cadrul unui proces civil desfăşurat cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale, iar împotriva hotărârilor pronunţate se pot exercita căile de atac prevăzute de lege – inclusiv împotriva încheierii de admitere în principiu.Cu privire la cel de-al doilea text de lege criticat, Curtea constată că autorul excepţiei critică soluţia legislativă prevăzută de dispoziţiile art. 673^8 din Codul de procedură civilă, în forma în care au fost introduse prin art. I pct. 222 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000. Potrivit acestor dispoziţii, încheierile de admitere în principiu prevăzute de art. 673^6 alin. 1 şi art. 673^7 din Codul de procedură civilă puteau fi atacate cu apel mai înainte de pronunţarea hotărârii, dacă apelul privea stabilirea calităţii de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor supuse împărţelii. Dacă aceste încheieri nu erau atacate cu apel în ceea ce priveşte situaţiile menţionate, ele nu mai puteau fi supuse apelului odată cu hotărârea asupra fondului procesului.Curtea constată că dispoziţiile art. 673^8 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004, care nu a mai preluat soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei, încheierile putând fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odată cu fondul, fiind supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra fondului procesului. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, a rămas fără obiect.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Săndina Crăciun în Dosarul nr. 1.631/2005 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește