DECIZIE nr. 141 din 8 mai 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, modificată



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepţie ridicată de Societatea Comercială „G.C.P. – General Consulting and Procurement” – S.A. în Dosarul nr. 6.840/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, ca fiind neîntemeiată, apreciind ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999, adoptată în baza unei legi de abilitare, nu încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16, 21, 24, 125 şi 128, ci instituie o procedură executionala specială de valorificare a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna. Se mai arata ca dispoziţiile acestei ordonanţe au mai constituit obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională constatând, prin deciziile sale, netemeinicia excepţiilor de neconstituţionalitate. Se invoca, în acest sens, Decizia nr. 155 din 19 septembrie 2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 19 ianuarie 2001) şi Decizia nr. 182 din 10 octombrie 2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001).CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 11 ianuarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 6.840/1999, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, în întregul ei, şi, în special, a dispoziţiilor art. 4, 5, 8, 9, art. 11 alin. (2), art. 12, 13, 18, 23, art. 28 alin. (1), art. 32, art. 33 alin. (2), art. 34 alin. (1) şi (2) şi ale art. 40 din aceasta ordonanţa, excepţie ridicată de Societatea Comercială „G.C.P. – General Consulting and Procurement” – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca ordonanţa criticata este neconstitutionala în totalitatea ei, deoarece încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, ale art. 24, referitor la dreptul la apărare, ale art. 125, privind instanţele judecătoreşti, şi ale art. 128, referitoare la folosirea căilor de atac. Se arata ca, instituind "o procedură specială în domeniul executării silite mobiliare şi imobiliare, procedura care deroga de la dispoziţiile dreptului comun şi care este valabilă doar în ceea ce priveşte Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare şi debitorii acesteia", ordonanţa creează "o inegalitate discriminatorie (de tratament juridic) între Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare, în calitate de creditor, şi ceilalţi creditori aflaţi în situaţii asemănătoare", creditori care rămân supuşi regulilor de drept comun prevăzute de Codul comercial şi de Codul de procedură civilă şi, astfel, art. 16 din Constituţie este încălcat. Se considera, de asemenea, ca prin eliminarea caii de atac a apelului se încalcă şi dreptul la apărare, garantat de art. 24 din Constituţie, precum şi dreptul la folosirea căilor de atac, prevăzut de art. 128 din Constituţie. Pe de altă parte, se susţine ca ordonanţa încalcă şi interdicţia constituţională de a se înfiinţa instanţe extraordinare, interdicţie prevăzută la art. 125 alin. (2) din Constituţie, deoarece, în realitate, Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare (organ care nu înfăptuieşte justiţia) este investită cu atribuţii care, de regula, aparţin instanţei judecătoreşti.Instanţa de judecată, contrar prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, referindu-se şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, prin care s-au respins excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect aceeaşi ordonanţa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa Guvernului nr. 55 din 24 august 1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999) şi, în special, dispoziţiile art. 4, 5, 8, 9, art. 11 alin. (2), art. 12, 13, 18, 23, art. 28 alin. (1), art. 32, art. 33 alin. (2), art. 34 alin. (1) şi (2) şi ale art. 40 ale ordonanţei.Ulterior ridicării excepţiei ordonanţa criticata a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 3 aprilie 2000), precum şi prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 166/2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 24 octombrie 2000).În aceste condiţii, Curtea observa ca, deşi încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost pronunţată de instanţa de judecată la data de 11 ianuarie 2000, aceasta a fost înaintată Curţii abia la 6 noiembrie 2000, perioada în care ordonanţa criticata a fost completată şi modificată prin cele doua ordonanţe de urgenţă. De asemenea, Curtea constata ca modificările şi completările aduse ordonanţei criticate prin cele doua ordonanţe de urgenţă nu privesc esenta textelor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999, ci se referă la aspecte de detaliu, cu caracter tehnic, şi la formulari îmbunătăţite ale unor texte, care nu au relevanta în ceea ce priveşte fondul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate cu care Curtea a fost sesizată.Prin Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999, adoptată în baza Legii nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999), se reglementează o procedură specială pentru realizarea creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna de Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare, precum şi o procedură de soluţionare a litigiilor şi a cererilor de orice natura în legătură cu aceste creanţe. Aceasta procedura derogatorie de la dreptul comun vizează, în esenta, titlurile executorii, comunicarea şi punerea în executare a acestora, blocarea conturilor debitorilor, sechestrarea acţiunilor şi instituirea administrării speciale a societăţilor comerciale debitoare, reguli speciale privind soluţionarea de către instanţele judecătoreşti a litigiilor privind creanţele bancare neperformante preluate la datoria publică, în care parte este Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare, organele de executare şi competenţa acestora, comunicarea titlului executor şi sechestrul, vânzarea bunurilor urmărite silit.În opinia autorului excepţiei Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21, 24, 125 şi 128, prevederi care au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege."; … – Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; … – Art. 125: "(1) Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.(2) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. … (3) Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege."; … – Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prevăzut la art. 144 lit. c) din Constituţie. Astfel, în mod constant, Curtea Constituţională a respins, ca fiind neintemeiate, excepţiile ridicate, stabilind ca dispoziţiile ordonanţei criticate sunt constituţionale. În acest sens, de exemplu, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, s-a reţinut, în esenta, ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece exista o strânsă legătură între datoria publică interna (datorie la care au fost preluate creanţele bancare neperformante) şi bugetul de stat, ceea ce este de natura sa constituie o justificare suficienta pentru diferenţa de tratament juridic în ceea ce priveşte procedura executionala a acestor creanţe. De asemenea, cu acelaşi prilej Curtea a mai constatat ca ordonanţa criticata este în concordanta şi cu prevederile art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie, deoarece, pe de o parte, eliminarea caii de atac a apelului nu ingradeste acest acces, iar, pe de altă parte, potrivit art. 128 din Constituţie, „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 24 din Constituţie, Curtea a reţinut prin aceeaşi decizie ca eliminarea caii de atac a apelului nu împiedica partea interesată să îşi valorifice drepturile ori sa combata susţinerile părţii adverse şi nici nu aduce atingere dreptului de a-şi angaja un avocat. Totodată, Curtea a constatat că nu sunt incalcate nici prevederile art. 125 alin. (2) din Constituţie care interzic „înfiinţarea de instanţe extraordinare”, întrucât în cauza nu se pune problema unei astfel de instanţe judecătoreşti, iar activitatea de executare silită (care are ca scop doar punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti sau a altui titlu executoriu) este distinctă de activitatea de infaptuire a justiţiei, care este, într-adevăr, de competenţa instanţelor judecătoreşti.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele deciziilor pronunţate anterior îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, modificată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „G.C.P. – General Consulting and Procurement” – S.A. în Dosarul nr. 6.840/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALELUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Marioara Prodan––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește