DECIZIE nr. 141 din 5 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16-20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16-20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 6.929/100/2006 al Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc aplicarea legii, or, aceste aspecte excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.929/100/2006, Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16-20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie pe motiv că, deşi toate persoanele care se consideră îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001 au depus notificări în acelaşi termen prevăzut de lege prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, s-a instituit un tratament juridic diferenţiat între cei ale căror notificări au fost soluţionate anterior intrării în vigoare a legii şi cei ale căror notificări urmau să fie soluţionate după intrarea în vigoare a acesteia, aceştia din urmă fiind obligaţi să parcurgă două proceduri administrative, urmate de două proceduri jurisdicţionale, deşi durata soluţionării notificării nu depinde de voinţa părţilor.Arată că legea naţională obligă persoanele ale căror imobile au fost preluate de stat abuziv la parcurgerea unei proceduri în două etape administrative succesive, fiecare urmată de o fază jurisdicţională, ceea ce duce la prelungirea excesivă a procedurii. Astfel, "indivizibilitatea procedurii este evidentă, instanţa civilă fiind chemată să constate îndreptăţirea (sau neîndreptăţirea reclamantelor) la restituirea în natură a unei părţi din imobil, ca şi la măsuri reparatorii prin echivalent, urmând ca instanţa de contencios să cenzureze cuantumul şi natura acestor măsuri, după stabilirea lor de către Comisia Centrală." Susţine că, "în aceste condiţii, durata procedurilor depăşeşte termenul rezonabil", astfel încât textele de lege criticate încalcă dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, "Fondul Proprietatea" nu este unul funcţional, chiar în condiţiile adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ceea ce înseamnă că, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, statul nu oferă o despăgubire echitabilă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele „Breţcanu contra României” şi „Tudor contra României”, a reţinut că aceasta echivalează cu o lipsă prelungită şi totală a oricărei indemnizaţii, reprezentând o încălcare a dreptului la un bun prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.Şi, în fine, arată că "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat o decizie în recurs în interesul legii, respectiv Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007, prin care a stabilit că prevederile cuprinse în art. 16 şi următoarele din titlul VII al Legii nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor sau dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001. Cu alte cuvinte, pentru dispoziţiile emise ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, cum este şi cea care face obiectul prezentului litigiu, sunt aplicabile prevederile art. 16 şi următoarele din Legea nr. 247/2005.”Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Totodată, apreciază că prin criticile de neconstituţionalitate invocate este vizat modul de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate exercitat de către Curtea Constituţională.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 16-20 din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul proprietăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007.Textele de lege criticate fac parte din cap. V "Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor", cap. V^1 "Valorificarea titlurilor de despăgubire. Stabilirea algoritmului de atribuire a acţiunilor emise de Fondul "Proprietatea" şi cap. VI "Căi de atac în justiţie" ale titlului VII al Legii nr. 247/2005.Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 20 alin. (2) relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Totodată, se invocă şi contrarietatea textelor de lege criticate în raport cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, privind protecţia proprietăţii, şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin textele de lege criticate este reglementată procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Acestea reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, valorificarea titlurilor de despăgubire, stabilirea algoritmului de atribuire a acţiunilor emise de Fondul „Proprietatea” şi căile de atac împotriva deciziilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.Analizând motivele de neconstituţionalitate invocate, Curtea constată, însă, că acestea nu privesc textul de lege criticat, ci aplicarea lui, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţele judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege.De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor de lege criticate într-o cauză cu o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 1.210 din 11 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 8 decembrie 2008, a reţinut că, potrivit Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este organ al administraţiei, aflat în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, iar deciziile acesteia pot fi atacate, în condiţiile Legii nr. 554/2004, numai la instanţa de contencios administrativ, prin aceasta nefiind încălcat dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16-20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 6.929/100/2006 Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește