DECIZIE nr. 141 din 21 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Cristian Gabriel Seceanu în Dosarul nr. 2.744/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Ministerul Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, pentru aceleaşi motive care fundamentează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.744/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Cristian Gabriel Seceanu în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că "situaţia juridică ce se configurează şi pe care doar Curtea Constituţională o poate împiedica este aceea că persoanele faţă de care s-a luat măsura administrativă a conducerii la sediul Poliţiei conform art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, dar care nu au calitatea de învinuit sau inculpat cerută de art. 171 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, nu se bucură de garanţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului”. Se arată că „în acest fel pot lua naştere situaţii ca cea din prezenta cauză, în care o persoană lipsită de libertate să fie interogată şi chiar să i se ia declaraţii scrise fără a i se pune în vedere că are dreptul de a nu declara nimic şi chiar să-şi angajeze un avocat. Mai mult […], se poate susţine că probele obţinute […] sunt legale din moment ce la momentul obţinerii lor respectiva persoană nu avea calitatea de învinuit sau inculpat, asistenţa juridică nefiind deci obligatorie”. Se concluzionează în sensul că actuala redactare a art. 171 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală are ca efect privarea anumitor categorii de indivizi de garanţiile prevăzute de normele constituţionale şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. În opinia instanţei, împrejurarea că făptuitorul reţinut şi condus la sediul poliţiei conform art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002 nu este enumerat de textul de lege criticat între cazurile în care asistenţa juridică este obligatorie nu contravine art. 24 din Constituţie, întrucât făptuitorul nu este parte în procesul penal şi, prin urmare, nu este titular de drepturi şi obligaţii procesual-penale. De asemenea, întrucât făptuitorul nu este persoană acuzată în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aceste dispoziţii ale Convenţiei nu sunt eludate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Arată că, "înainte de începerea procesului penal, nu se poate vorbi de învinuit, cel care a săvârşit infracţiunea fiind făptuitor, fără a avea încă o calitate procesuală, calitate pe care o primeşte numai o dată cu pornirea procesului penal, şi anume a urmăririi penale. Or, unei persoane situate în afara procesului penal nu i se poate acorda dreptul la asistenţă juridică, pentru că altfel s-ar încălca tocmai prevederile art. 24 alin. (2) din Constituţie."Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 172 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoştinţă acest drept.Asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege".Autorul excepţiei susţine că normele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil – drepturile acuzatului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că prevederile art. 171 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, în raport de aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză.Astfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, sub aspectul garantării dreptului la apărare în tot cursul procesului penal, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 17 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999, nr. 13 din 16 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 3 martie 2003, şi nr. 582 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.125 din 13 decembrie 2005. Cu acele ocazii, Curtea a statuat că nu există nicio contradicţie între art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală şi prevederile art. 24 din Constituţie, deoarece textul de lege menţionat reglementează în detaliu însuşi principiul constituţional al dreptului la apărare.De asemenea, asupra constituţionalităţii art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin deciziile nr. 7 din 20 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 18 aprilie 2000, nr. 533 din 13 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 31 octombrie 2005, şi nr. 600 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 24 octombrie 2006, statuând, pentru considerentele acolo reţinute, că acestea nu încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.Soluţia şi considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Cristian Gabriel Seceanu în Dosarul nr. 2.744/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește