DECIZIE nr. 141 din 20 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Viorel Vlad în Dosarul nr. 10.556/302/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală şi Dosarul nr. 11.471/302/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.247D/2006 şi nr. 2.315D/2006 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.315D/2006 la Dosarul nr. 2.247D/2006, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 18 octombrie 2006 şi din 25 octombrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 10.556/302/2006 şi nr. 11.471/302/2006, Tribunalul Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. 1 din Codul penal.Excepţia a fost ridicată în dosarele de mai sus de Viorel Vlad.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii. În acest sens arată că un condamnat la pedeapsa închisorii mai mică de 10 ani, care, din cauza stării de sănătate, nu poate fi folosit la muncă, nu poate beneficia de fracţia de 1/2 prevăzută la art. 59 alin. 2 din Codul penal, pe când condamnatul apt de muncă nu mai este ţinut de fracţia de 2/3 din pedeapsa închisorii mai mică de 10 ani. Prin urmare, consideră că, pentru a elimina discriminarea, ar trebuia ca beneficiul prevăzut de art. 59 alin. 2 din Codul penal să se aplice şi condamnaţilor care nu sunt apţi de muncă.Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală opinează că dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii.Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală opinează că dispoziţiile legale criticate contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Astfel, prevederile art. 60 alin. 1 din Codul penal încalcă, pe lângă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, şi pe cele ale art. 50 potrivit cărora persoanele cu handicap se bucură de protecţie socială. În concluzie, textul legal criticat instituie o discriminare pe motive de sănătate între cetăţeni.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără diferenţieri pe considerente arbitrare.De altfel, este atributul legiuitorului de a stabili condiţiile în care poate fi acordată liberarea condiţionată, acesta nefiind un drept al condamnaţilor, ci doar o vocaţie pe care aceştia o au. Principiul egalităţii nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 60 alin. 1 din Codul penal, cu denumirea marginală Liberarea condiţionată în cazuri speciale, care au următorul conţinut: "Condamnatul care, din cauza stării sănătăţii sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiţionat, după executarea fracţiunilor de pedeapsă arătate în art. 59 sau, după caz, în art. 59^1, dacă dă dovezi temeinice de disciplină şi de îndreptare."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 60 alin. 1 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 187 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 4 aprilie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Viorel Vlad în Dosarul nr. 10.556/302/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală şi Dosarul nr. 11.471/302/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește