DECIZIE nr. 140 din 30 aprilie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19^35 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 409/2001



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19^35 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 409/2001, excepţie ridicată de Banca Comercială „Ion Tiriac” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.463/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti.La apelul nominal răspunde Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, reprezentată de avocatele Elena Petre Balanescu, Lucia Capusan şi Liliana Şerban. Lipseşte Banca Comercială "Ion Tiriac" – S.A. din Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, prin reprezentanţii săi, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens considera ca stabilirea unui regim preferenţial pentru valorificarea dreptului corespunzător creanţelor preluate la datoria publică interna ca urmare a cesiunii de către bănci a creanţelor neperformante, metodele şi procedurile speciale prevăzute inclusiv pentru executarea silită a titlurilor deţinute de A.V.A.B. nu pot aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Creanţele neperformante preluate la datoria publică şi valorificate de A.V.A.B. au un privilegiu legal general faţă de creanţele altor creditori, determinat de faptul ca, potrivit legii, sumele astfel obţinute din valorificare constituie venituri publice, destinate diminuării datoriei publice. În subsidiar se apreciază ca excepţia are un caracter exclusiv dilatoriu, de natura sa tergiverseze soluţionarea cauzei. De asemenea, se arata ca excepţia poate fi considerată inadmisibila întrucât soluţionarea cauzei nu depinde de textul de lege criticat, deoarece obiectul cererii îl constituie o contestaţie la executare, în sensul art. 399 din Codul de procedură civilă.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), (2) şi (7) privind garantarea dreptului de proprietate şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private şi nici celor ale art. 49 referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 17 septembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 9.463/2001, Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19^35 din Legea nr. 409/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, excepţie ridicată de Banca Comercială „Ion Tiriac” – S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionării unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), (2) şi (7) privind protecţia proprietăţii private, precum şi celor ale art. 49 referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. În opinia autorului excepţiei creditorul ipotecar (în speta, Banca Comercială "Ion Tiriac" – S.A.) este lipsit de posibilitatea de a-şi exercită dreptul de a executa imobilul ce face obiectul ipotecii, deşi a făcut toate demersurile pentru ca dreptul sau să fie înregistrat şi conservat în condiţiile legii. De asemenea, autorul excepţiei considera ca textul de lege criticat permite să se execute o creanta ulterioară a A.V.A.B. (care s-a substituit creditorului de rang II, Bancorex), înaintea creanţei aparţinând creditorului de rang I (Banca Comercială "Ion Tiriac" – S.A.), care a acordat creditul în conformitate cu prevederile legale. Astfel creditorii nu beneficiază în mod egal de protecţia proprietăţii, ceea ce echivaleaza, în opinia autorului excepţiei, cu o expropriere fără despăgubire. Se invoca în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, cazul Neutrich contra Frantei.Instanţa de judecată apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, deoarece instituirea ordinii de preferinta pentru satisfacerea creanţelor este justificată de natura creanţei privilegiate, şi anume o creanta neperformanta preluată la datoria publică.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel se apreciază ca "instituirea unei ordini de preferinta pentru satisfacerea creanţelor bancare, data de existenta unei situaţii speciale, nu poate aduce atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate sau ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, deoarece, în cadrul unei executări silite, creditorul invoca doar un drept de creanta ce urmează a fi satisfăcut prin executare silită, iar nu un drept de proprietate asupra bunului urmărit". De asemenea, se considera ca textul de lege criticat nu aduce atingere nici art. 49 din Constituţie referitor la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât "nu este vorba de vreo restrangere", ci doar de situaţia în care, "între doi creditori, unul are un privilegiu general în privinta creanţelor preluate la datoria publică, privilegiu dat de natura deosebită a creanţei privilegiate".Guvernul apreciază, de asemenea, ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În legătură cu dispoziţiile legale criticate se apreciază ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, deoarece, în concordanta cu cerinţele art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, privind obligaţia statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economico-financiară, legiuitorul a stabilit ca fiind prioritara executarea creanţelor "preluate la datoria publică în raport cu alte creanţe, măsura venind în întâmpinarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la primordialitatea interesului public".Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, deşi atât autorul excepţiei de neconstituţionalitate, cat şi instanţa de judecată, în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, au reţinut ca sunt criticate dispoziţiile art. 19^35 din Legea nr. 409/2001, în realitate acest articol este cuprins în Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 409/2001. În consecinţa, Curtea retine ca obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19^35 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 409/2001, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001. Acest text de lege are următorul cuprins: „Dreptul corespunzător creanţei preluate la datoria publică se executa înaintea oricărui alt drept, indiferent de natura acestuia sau de data la care a fost constituit, cu excepţia salariilor şi a altor privilegii legale.”În susţinerea excepţiei autorul acesteia a invocat încălcarea următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 41 alin. (1), (2) şi (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. […] … (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma."; … – Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii." … De asemenea, s-a invocat şi încălcarea următoarelor dispoziţii din acte internaţionale:– Art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei.";– Art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinţă bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca preluarea la datoria publică a unor creanţe bancare neperformante este de natura sa constituie o justificare suficienta pentru instituirea unor reguli speciale privind executarea silită. Aceasta deoarece exista o strânsă legătură între datoria publică şi bugetul de stat (după cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000). În aceste condiţii şi în considerarea prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. b), potrivit cărora statul are obligaţia de a asigura protejarea interesului naţional în activitatea economico-financiară, se retine ca fiind prioritara executarea creanţelor preluate la datoria publică în raport cu alte creanţe. Aceasta exigenta nu ar putea fi însă respectata dacă statul nu ar fi creditor privilegiat. Asa fiind, se constată că dispoziţiile legale criticate, reglementand în cadrul executării silite ordinea de preferinta a creditorilor urmăritori, nu pot sa aducă atingere art. 41 alin. (1), (2) şi (7) din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului de proprietate şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private.În ceea ce priveşte susţinerea ca textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 49, Curtea constata ca textul de lege considerat ca fiind neconstitutional, prin raportare la art. 49 din Constituţie, excede sferei de reglementare a textului constituţional menţionat, deoarece restrangerea, în înţelesul art. 49, priveşte exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi cetăţeneşti. Or, în speta este vorba de drepturi de natura civilă.În sfârşit, Curtea mai constata ca dispoziţiile din actele internaţionale invocate nu sunt relevante pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece nu se poate retine nici o legătură între conţinutul acestor documente internaţionale şi textul de lege criticat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19^35 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 409/2001, excepţie ridicată de Banca Comercială „Ion Tiriac” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.463/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 aprilie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Doina Suliman──────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește