DECIZIE nr. 140 din 21 februarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Violeta Bobeica, Claudia Bobeica, Vlad Barbu şi Radu Barbu în Dosarul nr. 6.915/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 179D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.915/4/2009, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost invocată de Violeta Bobeica, Claudia Bobeica, Vlad Barbu şi Radu Barbu într-o cauză având ca obiect evacuare şi pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că, prin aplicarea procedurii prevăzute de normele legale criticate, se creează riscul unei vădite favorizări a părţii care are posibilitatea de a răspunde la întrebări sub îndrumarea avocatului sau a altor persoane. În cadrul acestei proceduri discriminatorii, instanţa de judecată nu are certitudinea că partea este cea care răspunde la întrebări, întrucât nu este obligatorie certificarea în vreun fel a faptului că răspunsul îi aparţine într-adevăr părţii, nesolicitându-se dovada comunicării interogatoriului la domiciliul din străinătate al acesteia. Mai mult, prin această procedură este îngrădit dreptul celeilalte părţi de a putea adresa întrebări suplimentare celui chemat la interogatoriu, drept restrâns şi pentru instanţă, care în acest mod este împiedicată a lămuri cauza sub toate aspectele.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti – Secţia civilă apreciază că prevederile legale criticate nu instituie un regim privilegiat în favoarea cetăţenilor cu domiciliul în străinătate în ceea ce priveşte administrarea probei cu interogatoriul, ci reprezintă o excepţie de la regula potrivit căreia partea nu poate fi reprezentată cu prilejul administrării acestei probe. Mai mult, dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 223 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Partea care are domiciliu în străinătate va putea fi interogată prin cel care o reprezintă în judecată.În acest caz, interogatorul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura specială certificată de acesta este îndestulătoare."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) – Egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 – Înfăptuirea justiţiei. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi dispoziţiile art. 6, art. 14, art. 17 şi art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.154 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, sau prin Decizia nr. 403 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 17 mai 2011, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale şi a respins, ca fiind neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate.Curtea a reţinut că textul de lege criticat constituie o normă de procedură a cărei reglementare, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate să stabilească şi reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun.Norma derogatorie de la dreptul comun, care instituie posibilitatea interogării părţii care are domiciliu în străinătate prin intermediul persoanei care o reprezintă în judecată, este expresia opţiunii legiuitorului în reglementarea procedurii administrării probelor în procesul civil, care trebuie să se întemeieze pe celeritate şi exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor procesuale.Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, astfel încât soluţia şi considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Violeta Bobeica, Claudia Bobeica, Vlad Barbu şi Radu Barbu în Dosarul nr. 6.915/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește