DECIZIE nr. 140 din 20 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Liliana Pălimariu în Dosarul nr. 30.056/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de apărător, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că soluţiile procurorului de reluare a urmăririi penale nu pot fi atacate în faţa instanţelor de judecată. Se mai apreciază că textul criticat contravine art. 1 alin. (4) şi (5), art. 15 alin. (1), art. 16, 21, 53 şi 124 din Constituţie, datorită existenţei sistemului discreţionar al parchetului, care poate abuza de puterea sa prin soluţiile succesive de reluare a urmăririi penale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât, în realitate, se doreşte modificarea textului dedus controlului de constituţionalitate. În subsidiar, apreciază că în toate cazurile când procurorul spune dreptul există o cenzură din partea instanţei de judecată, însă toate celelalte acte ale sale nu sunt supuse acestui control. Totodată, se mai susţine că o situaţie de fapt particulară, precum cea din speţă, nu poate prejudicia cu nimic asupra constituţionalităţii textului de lege criticat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 30.056/1/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Liliana Pălimariu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva sentinţei prin care s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată împotriva unei ordonanţe de infirmare a scoaterii de sub urmărire penală.În motivarea excepţiei autorul acesteia apreciază, în esenţă, că textul legal criticat încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale sus-menţionate, întrucât nu toate persoanele nemulţumite pot ataca un act al procurorului, discriminarea dintre acestea se produce datorită limitării soluţiilor ce pot fi atacate în justiţie, jocul soluţiilor de neîncepere şi reluare a urmăririi penale nu asigură un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil, se produce o restrângere a dreptului de a exercita calea de atac a plângerii în justiţie şi justiţia nu se înfăptuieşte prin instanţele de judecată, nemaifiind unică, egală şi imparţială pentru toţi. Se mai arată că, neputându-se cenzura actele procurorului, care se află în subordinea ministrului justiţiei, în faţa instanţelor judecătoreşti, se încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În susţinerea acestei opinii, se arată că textul contestat este expresia Deciziei Curţii Constituţionale nr. 486 din 2 decembrie 1997 şi reglementează într-o manieră unitară controlul asupra măsurilor luate şi a actelor efectuate de procuror, finalizate prin soluţii de netrimitere în judecată, asigurând verificarea acestora de către instanţa de judecată. Acest control exercitat prin instanţele judecătoreşti, fiind esenţa accesului liber la justiţie, asigură toate garanţiile procesuale. Totodată, se invocă, în susţinerea opiniei prezentate, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textul criticat nu cuprinde nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără nicio discriminare, şi asigură accesul la justiţie în cauzele în care procurorul a emis acte de netrimitere în judecată. Se mai apreciază că părţile care se plâng împotriva ordonanţei sau rezoluţiei de netrimitere în judecată au posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale, cât şi aprecierea eronată a probelor pe care s-a întemeiat soluţia emisă de procuror. Totodată, se susţine că textul contestat este o concretizare a principiului constituţional al realizării justiţiei prin instanţele judecătoreşti.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate, dar cu păstrarea soluţiei legislative iniţiale, prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi au următorul cuprins:"După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, respectiv supremaţia Constituţiei, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (1) privind instanţele judecătoreşti.Totodată, se consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 6 par. 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică reglementarea art. 278^1 din Codul de procedură penală, întrucât nu asigură posibilitatea atacării în instanţă a actelor procurorului prin care acesta dispune reluarea urmăririi penale. Curtea reţine că prin critica de neconstituţionalitate se are în vedere completarea textului art. 278^1 din Codul de procedură penală, soluţia legislativă în cauză nemulţumindu-l pe autorul excepţiei din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, neintrând în competenţa Curţii Constituţionale modificarea actului supus controlului său în sensul dorit de autorul excepţiei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Liliana Pălimariu în Dosarul nr. 30.056/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din 20 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly_______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește