DECIZIE nr. 14 din 23 ianuarie 1997

referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330. art. 330^1 şi ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Popa – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol pronunţarea asupra recursurilor formulate de Bosca Anca (Dosarul nr. 95C/1996), Gheorghiu Dumitru Rudolf (Dosarul 101C/1996), Ionescu Alexandrina şi Larsen Maria Magdalena, (Dosarul 102C/1996), Rarincescu Elena şi Climescu Dina (Dosarul 105C/1996), Candea Alexandrina (Dosarul nr. 106C/1996), Alexandrescu Elena (Dosarul nr. 133C/1996) şi Enea Georgeta (Dosarul 146C/1996) împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 octombrie 1996.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 14 ianuarie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 23 ianuarie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin încheierile din 7 mai 1996, 16 mai 1996, 30 mai 1996, 11 aprilie 1996, 24 aprilie 1996 şi 30 aprilie 1996, pronunţate în dosarele nr. 483/1996, nr. 3.796/1995, nr. 3.700/1995, nr. 1.676/1995, nr. 2.697/1994, nr. 3.519/1995 şi nr. 3.372/1995, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, art. 330^1 şi ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, invocate de Bosca Anca, Gheorghiu Dumitru Rudolf, Ionescu Alexandrina, Larsen Maria Magdalena, Rarincescu Elena, Climescu Dina, Candea Alexandrina, Alexandrescu Elena şi Enea Georgeta. Prin Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996 Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a constatat ca excepţiile privind prevederile art. 330^1 din acest cod sunt neconstituţionaleîn măsura în care se aplică hotărîrilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, iar excepţiile referitoare la art. 330^2 alin. 1 din acelaşi cod sunt lipsite de obiect. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, şi pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, ţinând seama de obligativitatea, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituţie, a deciziilor Curţii Constituţionale.Împotriva acestei decizii au fost declarate, în termen legal, recursuri în dosarele Curţii nr. 95C/1996, nr. 101C/1996, nr. 102C/1996, nr. 105C/1996, nr. 106C/1996, nr. 133C/1996 şi nr. 146C/1996.În motivarea recursurilor, care au un conţinut identic, se considera ca art. 330, art. 330^1 şi art. 330^2 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale "…ele incalcind art. 41 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) şi alin. (6) din Constituţia României, precum şi principiul constituţional al stabilitatii raporturilor juridice (art. 2) al Legii nr. 47/1992". În continuare se arata ca, potrivit art. 330, art. 330^1 şi 330^2 din Codul de procedură civilă, procurorul general poate suspenda o hotărâre judecătorească irevocabilă pe timp nelimitat, printr-o simpla rezoluţie, poate invoca depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti fără ca acest termen să fie explicat prin lege şi, în sfârşit, poate ataca o hotărâre irevocabilă oricând.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucît excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursurile formulate sunt neintemeiate, având în vedere ca prevederile recursului în anulare, astfel cum este reglementat de Codul de procedură civilă, au făcut obiectul unor decizii ale Curţii Constituţionale, definitive, care, potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constituţie, preluate în art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1 şi ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea constata ca motivele de recurs invocate sunt de fapt o reiterare a susţinerilor părţilor, la judecata în fond, privind neconstituţionalitatea art. 330, art. 330^1 şi art. 330^2. Asupra acestora, instanţa de fond s-a pronunţat cu ocazia soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate, când, având în vedere deciziile definitive ale Curţii Constituţionale, referitoare la recursul în anulare, a respins excepţiile ca fiind vadit nefondate.Primul motiv de casare invocat cu privire la dreptul de suspendare al procurorului general este cu totul lipsit de obiect, deoarece prin decizia recurată se face trimitere la Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 prin care s-a reţinut ca textul art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă – care abilita pe procurorul general sa suspende executarea unor hotărâri judecătoreşti – a fost declarat neconstitutional. Deci respingerea ca vadit nefondata a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 330^2 alin. 1 din acest cod s-a făcut pentru faptul ca "…o excepţie de neconstituţionalitate admisă nu mai poate fi reiterata, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii erga omnes".Cît despre cel de-al doilea motiv, se constată că între dreptul de proprietate, reglementat de art. 41 şi art. 135 din Constituţie, şi problema aprecierii modului în care instanţele judecătoreşti şi-au depăşit atribuţiile, nu exista nici o legătură. În orice caz, acest motiv de casare face abstractie de faptul ca neexplicarea unui anumit termen dintr-o lege nu are nimic neconstitutional, iar în cazul în care procurorul general a exercitat abuziv dreptul sau de a declara recursul în anulare, instanţa competenţa (Curtea Suprema de Justiţie) are posibilitatea de a-l respinge, rolul instanţei supreme, în astfel de situaţii, fiind acela de a aprecia asupra temeiniciei şi legalităţii fiecărui recurs în anulare dedus judecaţii sale.În sfârşit, asupra celui de-al treilea motiv de casare, relativ la posibilitatea introducerii oricând a recursului în anulare, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă, în care s-a reţinut ca art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie nu sunt incalcate, îndeosebi pentru ca acesta din urma "…are în vedere folosirea căilor de atac, adică exercitarea lor, inclusiv în ce priveşte termenele, atât de către părţi, cît şi de către Ministerul Public, în condiţiile stabilite de lege".Faţa de cele arătate, rezultă ca recursurile sunt nefondate, urmînd a fi respinse.În temeiul prevederilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursurile formulate de Bosca Anca, Gheorghiu Dumitru Rudolf, Ionescu Alexandrina, Larsen Maria Magdalena, Rarincescu Elena, Climescu Dina, Candea Alexandrina, Alexandrescu Elena şi Enea Georgeta împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 octombrie 1996.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 23 ianuarie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește